O cugetare românească îmi tot umblă prin cap, şi încerc să îi cuprind înţelesul. Se zice în popor: "ŢIGANUL E ŢIGAN ŞI ÎN ZIUA DE PAŞTI!" Dacă eşti ţigan şi încă unul aşa cum am cunoscut eu astăzi unul, apăi eşti unul mai ceva decât în proverb.
Imaginaţi-vă un ţigan, bineînţeles gras, burtos, cu cercel în ureche în postura de NAŞ al unui copil. Am fost nevoit să roşesc când a trebuit să mărturisească învăţătura de credinţă, CREZUL, şi nu l-a ştiut, nu pe de rost, nu a ştiut să-l citească. Exagerez puţin, l-a stâlcit în aşa hal că am fost tentat, dacă mi-ar fi stat în putere să reconvoc primele două Sinoade Ecumenice, pentru a-l anatematiza. Am fost inspirat să mărturisec eu în gând, ca să îl scap de osândă. Adăugaţi imaginii nişte aroganţă, nesimţire şi putin adevăr : "eu sunt vagabond". Să fii sănatos, un ţigan sănătos, că om cinstit nu poţi fi! Aşa să îţi ajute Dumnezeu!
Nu este Paşte, dar ţiganul rămâne tot ţigan în orice zi, moment sau loc s-ar afla!
Te iubesc, frăţică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu