MOLITFELE SFÂNTULUI VASILE

HOTĂRÂREA SFÂNTULUI SINOD PRIVIND CITIREA MOLITFELOR SFÂNTULUI VASILE CEL MARE ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române întrunit în şedinţa de lucru din 16-17 februarie 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a luat următoarea hotărâre privind citirea molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în Biserica Ortodoxă Română:

Pentru a se evita excesele străine de duhul credinţei şi al bunei-cuviinţe pastorale, precum şi practicile dăunătoare unităţii liturgice, săvârşite cu ostentaţie sau din motive pecuniare, Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii chiriarhi vor adresa clerului îndrumarea pastorală şi duhovnicească de a respecta rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, această rânduială trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. În cadrul îndrumărilor respective se va preciza cu limpezime că citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.

Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnuluiși Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul Sfintei Liturghii se va oficia slujba Tedeumului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.

(Hotărârea nr. 630 din 17 februarie 2011)

Sursa: basilica.ro

CÂND POT FI GĂSIT SI UNDE

CÂND POT FI GĂSIT SI UNDE
Cred că a sosit vremea să îmi fac cunoscut programul liturgic, pentru a veni în întâmpinarea celor care doresc şi nu ştiu CÂND şi UNDE pot fi găsit.

LUNI     -   începând cu ora 7.30 până la ora 10.00 Acatist și Sfânta Liturghie la Mânăstirea Sf. Gheorghe - Giurgiu;

               -   începând cu ora 16.30 Slujba Vecerniei şi Sfântul Maslu la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului";

MIERCURI 

           - între orele 7.30 - 13.00 Utrenia, Sfânta Liturghie, Sfânta Taină a Spovedaniei, la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului"; 

          - începând cu ora 16.30 Slujba Vecerniei şi Sfântul Maslu la Mânăstirea "Sfântul Gheorghe";

SÂMBĂTĂ

          - între orele 8 - 12, Utrenia, Sfânta Liturghie, Slujba Parastasului, la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului";

         - începând cu ora 16.30 Slujba Vecerniei şi Litia la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului";

DUMINICĂ

          - între orele 8 - 12, Utrenia, Sfânta Liturghie, Slujba Parastasului, la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului";

         - începând cu ora 16.30 Slujba Vecerniei şi Litia la Catedrala Episcopală "Adormirea Maicii Domnului";

          

Dacă întâmplator nu sunt găsit, mă puteţi contacta la numărul de telefon 0761.672.327

      

CÂND NU SE SĂVÂRŞESC NUNŢI ÎN CURSUL ANULUI ŞI PENTRU CE MOTIV?

CÂND NU SE SĂVÂRŞESC NUNŢI ÎN ANUL 2013?

- În toate zilele de post de peste an;

- În ajunul şi în zilele Praznicelor Împărăteşti ( 1-2 februarie, 12-13 iunie, 22, 23 şi 24 iunie, 14-15 august, 7-8 septembrie, 13-14 septembrie);

- De la lăsatul sec de carne pentru Postul Sfintelor Paşti până la Duminica Tomei (11 martie - 12 mai);

- În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (26 - 28 iunie);

- În Postul Adormirii Maicii Domnului (31 iulie - 14 august);

- În Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie - 24 decembrie);

- În perioada de la Crăciun până la Bobotează 

(25 decembrie - 6 ianuarie).

Iată de ce nu se săvârşeşte Sfânta Taină a Nunţii în Post

În primul rând, nu se pot săvârşi nunţi în post pentru că această perioadă de postire se referă, atât la postirea sufletească cât şi la cea trupească, iar postirea trupească nu are în vedere numai abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi într-o anumită perioadă, ci şi la abstinenţa conjugală a soţilor. Deşi Sfântul Apostol Pavel ne spune că "nunta este cinstită întru toate şi patul nespurcat" (Evrei 12, 4), abstinenţa soţilor în perioada postului are în vedere pregătirea acestora pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine în chiar ziua Praznicului, or, pentru primirea Sfintei Împărtăşanii trebuie şi această pregătire trupească prin înfrânarea conjugală. Aşadar, nu împreunarea soţilor este un păcat înaintea lui Dumnezeu, căci "taina aceasta mare este… în Hristos şi în Biserică", ci nesocotirea Sfintei Împărtăşanii, a cărei primire o aşteptăm la sfârşitul postului, dacă nu ne pregătim cuviincios pentru ea, atât sufleteşte, cât şi trupeşte.

Săvârşirea Tainei Cununiei implică în mod obligatoriu şi bucuria întâlnirii trupeşti a soţilor în zilele ce urmează săvârşirea acestei Sfintei Taine. Dacă ei trebuie să trăiască în deplină curăţie şi feciorie până la primirea Tainei Nunţii, după săvârşirea acestei Sfinte Taine, tinerii soţi se pot bucura acum şi de întâlnirea lor trupească. Or, întâlnirea aceasta trupească nu este compatibilă cu perioada postului, tocmai în ceea ce priveşte pregătirea creştinilor pentru primirea Sfintei Taine a Împărtăşaniei. Din această perspectivă, nunţile nu se pot face în post, pentru că prejudiciază abstinenţa soţilor în perioada postirii.

În al doilea rând, nunţile nu se pot săvârşi în post pentru

că întotdeauna slujba Tainei Nunţii este urmată de petreceri, în zilele noastre de cele mai multe ori chiar prea zgomotoase, or, nu ne putem imagina o masă de nuntă cu mâncare de post, iar atmosfera exuberantă a nunţii o vedem într-o totală contradicţie cu atmosfera de sobrietate ce caracterizează perioada postului.

Pornind de la aceste scurte consideraţii, înţelegem că nunta nu poate fi săvârşită în post nu pentru că postul ar constitui o oprelişte în calea săvârşirii unei Sfinte Taine, ci pentru că atât atmosfera care urmează nunţii, cât şi vieţuirea soţilor după primirea acestei Sfinte Taine nu sunt în armonie cu atmosfera duhovnicească pe care o propune perioada unui post liturgic.

De aceea, creştinii integraţi în viaţa Bisericii, cunoscători ai rânduielii acesteia şi a motivaţiilor de natură teologică şi practică care stau la baza acestor rânduieli, vor înţelege necondiţionat, nu ca pe o oprelişte, ci ca pe o mare binecuvântare perioada fiecărui post din cadrul anului liturgic, acceptând fără cârtire să facă nunţile în oricare altă perioadă a anului liturgic, în afara celor patru posturi.

Credincioşii mai putin activi şi prezenţi în viaţa Bisericii vor trebui să înţeleagă şi ei necesitatea acestei oprelişti privitoare la săvârşirea nunţilor în vremea posturilor, învăţând şi ei rânduiala postirii şi a rostului acestei postiri pentru folosul trupesc şi duhovnicesc al vieţii lor.

Ce se intampla in corpul tau cand bei un singur pahar de Cola?

Preluat de aici: http://www.garbo.ro/articol/Sanatate/11158/cola-efecte-negative-asupra-sanatatii-si-corpului.html   

Ce se intampla in corpul tau cand bei un singur pahar de Cola?

In primele 10 minute: 10 lingurite de zahar iti ajung in stomac (toata cantitatea care este recomandata intr-o zi). Nu vomiti instantaneu din cazua dulcetii, fiindca acidul fosforic taie din aroma, ajutandu-te sa nu simti gustul la intensitate maxima.

In 20 de minute: nivelul de zahar din sange (glicemia) creste foarte mult, cauzand si o eliberare masiva de insulina (hormon cu rol in scaderea insulinei). Corpul raspunde acestei provocari transfomand orice urma de zahar in grasime.

In 40 de minute: Absorbtia cafeinei este completa. Pupilele ti se dilata, tensiunea arteriala creste si ca raspuns, ficatul elibereaza si mai mult zahar in sange. Receptorii de adenozina din creier sunt blocati, prevenind starea de somnolenta.

In 45 de minute: Corpul tau accelereaza productia de dopamina, stimuland centrii placerii din creier. Prcatic, Cola actioneaza asemeni drogului heroina.

In 60 de minute: Acidul fosforic leaga calciul, magneziul si zincul la nivelul intestinului, iar metabolismul acestor minerale este accelerat si odata cu doza de zahar si indulcitori artificiali care este in corp va creste si nevoia de a urina.

Tot acum intra in actiune si proprietatile diuretice ale cafeinei, de aceea ai nevoie sa mergi la toaleta sa urinezi. Toata cantitea de calciu, magneziu si zinc va fi eliminata impreuna cu sodiu si apa, in loc ca aceasta sa ajunga la oase.

Apoi, pe masura ce starea de euforie se mai diminueaza, nivelul glicemiei scade brusc. Poti sa te iriti usor si/sau sa cazi in apataie. Pana in acest moment ai eliminat toata apa care era continuta in Coca-Cola, dar nu inainte de a o amesteca cu nutrienti valorosi pe care corpul tau i-ar fi putut folosi pentru hidratare, pentru oase sau dinti.

DOR DE TATA

 

Cind sunt copii nostri mici  

Noi pentru ei suntem TATICI  

Ce gingas e, si suna bine  

TATICULE, mi-e dor de tine  

Dar anii trec si deodata  

Nu mai esti TATIC, acum esti TATA  

Dar si asa tot suna bine  

TATA, ...imi este dor de tine  

Dar cresc, nu le mai esti pe plac  

Din TATA, tu devii BABAC  

Si vorba suna trist si gol  

BABACULE, ...mai da-mi un pol  

Dar viata e un foc de paie  

Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE  

Iar vorba ta, in ras e luata  

TATAIE,... ia mai las-o balta...  

Si-n anii care-ti mai raman  

Te vor numii doar AL BATRAN  

Si vorba lor te nauceste  

BATRANE,... ce-ti mai trebuieste ?  

Copile, tu sa ai stiinta  

Am fost un tata cu credinta  

Si din putin, de-a fost sa fie  

Eu am rabdat, si ti-am dat tie  

Dar fa-mi, te rog, o bucurie  

La cimitir, de vii la mine  

Sa-mi zici ca in copilarie  

TATICULE, mi-e dor de tine....

Dansând cu lupii

Sfântul Apostol Andrei, fratele Sfântului Apostol Petru, este unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, şi încă cel dintâi chemat.

Fusese ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi în momentul în care l-a auzit pe acesta arătând spre Iisus: „Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29), a plecat după Acesta dorind să-L cunoască şi cunoscându-L îl înştiinţează pe fratele său Simon Petru: „Am găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41).

Asemenea celorlalţi Sfinţi Apostoli, Sfântul Apostol Andrei a fost alături de Mântuitorul Hristos, fiindu-I aproape şi ascultând învăţătura Sa, până când Acesta S-a Înălţat la Ceruri.

După Înălţarea la Ceruri a Mântuitorului, Sfântul Apostol Andrei, aşa cum ne Spune Tradiţia Bisericii a plecat să propovăduiască Evanghelia, aşa cum îi căzuse la sorţi, În Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia, Dobrogea de astăzi.

Sfântul Apostol Andrei atunci când a venit să îi creştineze pe locuitorii din Dacia Mica a locuit acolo în mijlocul lor într-o grotă. Grota în care a stat Sfântul era folosita ca staul de oi.

Se spune că în această zonă a existat un puternic centru spiritual al zeului Zamolxe. Preoţii l-au găzduit pe Sfântul Andrei, care a găsit aici înţelegere, găsind un popor care credea în nemurirea sufletului, în înviere. Spre biruinţa lui Hristos, vechii preoţi ai lui Zamolxe au fost creştinaţi şi au devenit primii episcopi din această zonă. Innal, dacul binecredincios, se spune că a fost unul dintre primii preoţi pe care Sfântul Andrei i-a găsit la peşteră, împreună cu ucenicii Rimmal si Pinnal. Nu se ştie exact cât a stat Sfântul Apostol aici, dar se spune că de aici şi-a trimis ucenicii sau a plecat împreună cu ei să propovăduiască. Nu doar Sfântul mergea la oamenii din zonă. Veneau şi aceştia la el să fie botezaţi.

Tocmai pentru că Sfântul Apostol Andrei a locuit alături de preoţii ai cultului lui Zamolxe, marele om-zeu al dacilor, în tradiţia noastră populară ziua Sfântului apostol Andrei se cheamă şi Ziua lupului. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încş se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui.

Însă Sfântul Apostol Andrei este cel care a adus lumina Evangheliei pe meleagurile noastre, este cel care i-a învăţat pe dacii care deja credeau în înviere, în nemurire, de unde vine şi cine dăruieşte Viaţa: Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

AMIN!

ASCEZĂ ŞI DUHOVNICIE

"Asceza creştină este deci  "oprirea răului"şi reintrarea în Chipul Duhovnicesc de OM, ca să putem fi "acel Sfânt Hotar Legământ" între DUMNEZEU şi Lume.

                                               ***

Mulţi vor o Duhovnicie fără Asceză, fără luptă cu patimile şi însistă doar pe o Rugăciune zisă tămăduitoare şi făcătoare de minuni.

                                               ***

Omul păcătos este căzut adânc în cele lumeşti, şi lumea din om este stricată şi ucigătoare. Este bine că strigă după DUMNEZEU, să vină jos la om, dar dacă omul nu vrea să iasă din cele de jos, ce efect se aşteaptă?

                                               ***

DUMNEZEU nu poate sta în murdăria ta, şi doar dacă ieşi în SUS, Rugăciunea ta devine Duhovnicească. A avea pretenţia ca DUMNEZEU să stea în cele de jos ale tale este o insultă, şi normal ar fi, ca tu să te Ridici la DUMNEZEU şi aşa să-L Rogi să te izbăvească de tot răul"

Ierom. Ghelasie Gheorghe

Colectia Isihasm, 2001

Omul, HOTARUL de Taină, Asceză şi Duhovnicie, pg. 56

REINTEGRAREA SOCIALĂ ŞI RESTAURAREA OMULUI

(Cum sau de ce s-a ajuns la conceptul „reintegrare socială”?)

Omul fiinţă dihotomică –trup şi suflet– trebuie privit în ansamblul sau ca persoană unică, cea mai importantă şi singura fiinţă creată după Chipul lui Dumnezeu, adică înzestrată cu raţiune, voinţă liberă şi afectivitate, însuşiri care canalizate spre bine ar fi dus la asemănarea cu Creatorul, adică, omul ar fi devenit desăvârşit şi sfânt.

Abuzând şi întelegând greşit libertatea de voinţă, omul nesocoteşte prima Lege dată de Dumnezeu, săvârşind păcatul neascultării, fapt ce a atras după sine îndepărtarea de Dumnezeu, de Adevăr. Mai departe nu a fost decât un pas de depărtarea totală de Dumnezeu. Aşa se face că omul înfăptuieşte prima faptă antisocială din istoria umanităţii: CRIMA –Cain ucide pe Abel, fratele său. Dumnezeu amendează fapta lui Cain, pedepsindu-l nu prin moarte, nici prin detenţie şi, ne spune Sfânta Scriptură: „a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare” (Facere 4, 15), adică l-a lăsat în libertate ca să realizeze ceea ce făcuse şi să se căiască.

În decursul timpului, şirul fărădelegilor şi al faptelor antisociale a crescut, povara acestora copleşind întreaga umanitate. Din rândul oamenilor s-au ridicat oameni vrednici, înţelepţi aleşi sau nu de divinitate, care au întocmit Coduri care să reglementeze relaţiile interumane, dar şi relaţia omului cu divinitatea, Coduri care au influenţat şi pus bazele Codurilor de legi de astăzi:

- Legea lui Manu formează şi azi baza dreptului indian public şi privat (cuprinde principii de teologie, metafizică, morală, pedagogie. Economie, comerţ, etc);

- Decalogul, Cele 10 Porunci dade de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai cuprinde şi pune rânduială în relaţiile omului cu Dumnezeu şi cu semenii;

- Dreptul Roman îşi are începuturile în codul cunoscut ca şi Cele douăsprezece table (449 î.Hr.). De atunci, dreptul roman a devenit unul foarte avansat pentru acele timpuri, dezvoltând, în secole, multe instituţii legale, care şi astăzi sunt garantate într-un stat de drept, este baza ştiinţei noastre, baza tuturor legislaţiunilor moderne.

- Legea Noului Testament, Lege care într-o formă desăvârşită reuşeşte să amendeze răul, faptele antisociale reuşind să restabilească bunele relaţii dintre oameni, să restaureze omul, având ca fundament solid IUBIREA, adică pe DUMNEZEU (I Ioan 4, 8).

Pentru ca cineva să fie reintegrat social, să fie redat întreg şi sănătos moral societăţii, trebuie mai întâi ca acea persoană să fie restaurată spiritual.

Hristos oferă soluţia: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” (Ioan 14, 6). „CALEA” spre normalitate, adică spre o societate sănătoasă spiritual, care să poată oricând face transferul în Împărăţia Cerurilor; „ADEVĂRUL” care eliberează pe om de tensiunea pricinuită de minciuni ori fapte reprobabile, „VIAŢA” pentru că oferă posibilitatea unui trai liniştit fară agitaţia cotidiană şi dă posibilitatea obţinerii vieţii veşnice.

Această soluţie oferită de Hristos se află în Sfânta Sa Biserică, întemeiată în chip nevăzut prin Jertfa Sa de pe Cruce şi în chip văzut la Cincizecime, prin pogorârea Duhului Sfânt.

Biserica, ca instizuţie divino-umană, deţine mijloacele SIGURE şi VERIFICATE prin care poate să restaureze omul, despre care spuneam la început că este alcătuit din trup şi suflet, să-l reabiliteze moral, şi să-l redăruiască societăţii, din care este parte componentă, întreg, sănătos şi apt de comuniune cu semenii săi, membrii ai aceleiaşi societăţi şi fii a Aceluiaşi Dumnezeu.

Aceste mijloace sunt cele 7 Sfinte Taine (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Maslul, Spovedania, Cununia şi Preoţia), prin care omul redobândeşte şi păstrează statutul de fiu al lui Dumnezeu şi frate al semenului său.

Iată de ce Biserica poate să restaureze spiritual omul şi să-l reintegreze în societate. Se ştie că medicii daci tratau trupul dimpreună cu sufletul. De aceea pentru a fi siguri de reuşită, în încercarea de reintegrare a omului în societate, trebuie tratat mai întâi sufletul apoi trupul. Şi cine poate face mai natural acest lucru, dacă nu cea care îl poate renaşte pe om la o nouă viaţă, prin Sfintele Taine: BISERICA.

PSIHOTERAPIA şi SACROTERAPIA

INTRODUCERE
Suferinţa fie ea psihică, sufletească ori trupească schilodeşte omul, ca entitate dihotomică (trup şi suflet), îl urâţeşte, îl îndepărtează de semeni, de Dumnezeu şi nu în cele din urmă îl înstrăinează chiar de el însuşi.
Cu suferinţa nu te naşti. Ea este o consecinţă a multor factori care influenţează viaţa omului. De cele mai multe ori suferinţei îi urmează moartea. Moartea fizică şi sufletească.
De-a lungul timpului omul a încercat sa-şi aline suferinţa, să o înlăture prin diferite metode, pe diferite căi, preocuparea constantă fiind aceea de a scăpa de suferinţă. Unii au descoperit „adevărul” prin contemplare. Unii au găsit un răspuns prin cercetarea sinelui. Unii au acceptat adevărul prin revelaţie dumnezeiască.
În cele ce urmează, considerând că toate încercările omului au fost şi sunt de bun augur, de folos în alinarea suferinţei, a înlăturării ei voi încerca să pun faţă în faţă O metodă a omului de a scăpa de suferinţă (PSIHOTERAPIA) şi O metodă oferită prin revelaţie de Dumnezeu (SACROTERAPIA). Aşadar voi în cerca să pun faţă în faţă PSIHODRAMA şi SFÂNTA LITURGHIE, ATOMUL SOCIAL ŞI BISERICA, PSIHOTERAPEUTUL şi PREOTUL DUHOVNIC, SHARING-ul şi SPOVEDANIA încercând să găsesc asemănări şi deosebiri dar subliniind în acelaşi timp importanţa lor în alinarea SUFERINŢEI.


PSIHODRAMA ŞI SFÂNTA LITURGHIE
PSIHODRAMA este o metodă psihoterapeutică care explorează prin acţiune problemele individului. Se aseamănă cu teatrul. Este prin excelenţă o metodă de lucru în grup. În grupul de psihodramă fiecare persoană devine agent terapeutic pentru cealaltă. Se desfăşoară într-un loc special amenajat, dotat cu o scenă, obiecte de recuzită, lumini colorate, un balcon.
În psihodramă, persoana îşi poate întâlni conflictele şi durerea într-un loc, setting, care îi este mai aproape de viaţa reală decât în cele mai multe abordări terapeutice.
În psihodramă oamenii află ce înseamnă să înveţi prin a face. Grupul are o atmosferă prietenoasă şi stimulatoare care îndeamnă persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieţii sale. Psihodrama facilitează stabilirea unui echilibru mai armonios între exigenţele intrapsihice şi cerinţele realităţii, prin redescoperirea şi antrenarea resurselor de spontaneitate şi creativitate ale persoanei.
SFÂNTA LITURGHIE este Taina Jertfei lui Hristos, jertfă izvorâtă din iubire: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16), pentru că Însuşi „Dumnezeu e Iubire” ( I Ioan 4, 8). Această iubire îi uneşte pe toţi într-un trup, numit Biserică, termen ce poate fi identificat cu cel de Atom social.
În Sfânta Liturghie, persoana îşi încredinţează conflictele şi durerea în mâinile lui Hristos, Cel Care Se face tuturor toate. Aceasta e mai mult decât o terapie, este o minune. Vii împovărat de griji, suferinţe, durere şi pleci eliberat.
În Sfânta Liturghie credincioşii trăiesc şi cresc în dragoste şi în unirea în Hristos jertfit şi înviat. Sfânta Liturghie înseamnă intercomuniune atât între cei ce participă cu trup şi suflet la aducerea Jertfei, cât şi între aceştia şi Cel ce Se jertfeşte, Hristos. În Sfânta Liturghie oamenii află ce înseamnă să iubeşti şi cum să-l iubeşti pe aproapele tău, cu toate defectele şi calităţile lui, cu toate suferinţele şi bucuriile lui, învaţă cum se alină suferinţa prin iubire.

ATOMUL SOCIAL ŞI BISERICA
ATOMUL SOCIAL este unitatea socială ulterior indivizibilă la care un individ participă pentru a-şi satisface propria nevoie de expansiune afectivă. Fiecare individ poate să se recunoască într-un număr indefinit de atomi sociali, după cum indefinite sunt şi criteriile după care pot fi specificaţi atomii sociali cărora le aparţin. Poate fi vorba despre familie, de locul de muncă, de clubul sportiv, de grupul parohial, de amicii de week-end şi aşa mai departe. Miliarde de atomi sociali se încrucişează, se intersectează şi se multiplică în cursul unei vieţi umane; fiecare din noi e protagonistul şi artizanul formării, creşterii, multiplicării, dizolvării şi renaşterii tuturor atomilor sociali care se compun şi se descompun în caleidoscopul universului uman. Se poate spune că un atom social a ajuns la o structură semnificativă pentru un individ dat, când între acesta şi celelalte persoane prezente în aceeaşi unitate socială s-au stabilit relaţii emoţionale reciproce. Un atom social nu e o simplă construcţie a minţii: e o reţea reală de energie care radiază de la fiecare individ şi se reîntoarce la acesta într-o continuă mişcare determinată de forţe mutuale de atracţie şi respingere prezente în fiecare moment al existenţei sale. (Dicţionar de psihodramă/ http://www.psihodramaclasica.ro/pages.php?page=12).
BISERICA este Trupul lui Hristos. Biserica este comunitatea celor ce cred şi mărturisesc pe Iisus Hristos cel mort şi înviat a treia zi din morţi, ca Dumnezeu, se unesc cu El prin Sfintele Taine din Biserică şi împlinesc cuvântul dumnezeiesc prin fapte bune, prin iubire. Prin participarea creştinilor, mădulare ale Trupului lui Hristos, care este Biserica, la slujba din biserică, prin rugăciunea în comun se realizează o împreună lucrare de înfrăţire, ca fii ai Aceluiaşi Tată. Ce este Biserica? Spre deosebire de alte locuri, de alte organizaţii omeneşti, cum ar fi: şcoli, grădiniţe, cluburi, societăţi comerciale, ferme agricole, fabrici, sindicate, partide politice, etc., pe care oamenii le înfiinţează şi tot ei le desfiinţează, Biserica este locul de reală întâlnire duhovnicească şi de vieţuire tainică împreună cu Hristos întemeietorul şi Capul văzut al Bisericii, Iisus Hristos este permanent prezent în Ea până la sfârşitul veacului (Matei 28;20). Hristos îi mântuieşte pe cei ce se unesc cu el, asimilându-i în omenitatea Lui înviată. Aceasta extindere a lui Hristos în cei ce vin la El este Biserica, organismul în care se încorporează sau în care sunt încorporaţi cei cuprinşi în lucrarea de mântuire personală a lor de către Hristos, care îi primeşte şi îi ridică treptat la starea omenităţii Sale de după înviere, prin harul revărsat asupra lor de Duhul Sfânt în Sfintele Taine.
Astfel, Biserica este extensiunea comunitară a lui Hristos sau organismul viu a celor adunaţi în Hristos, ei constituind trupul tainic al Lui, iar Hristos este capul pururea viu şi activ al acestui trup, niciodată despărţit de trup. Biserica este terenul sau mediul de lucrare a harului divin care coboară cu putere din Hristos, prin Duhul Sfânt, sălăşluit în omenitatea îndumnezeită a lui Hristos şi se comunică membrilor ei, credincioşii, a căror viaţă spirituală constă din împărtăşirea cu Hristos.

PSIHOTERAPEUTUL şi PREOTUL DUHOVNIC
PSIHOTERAPEUTUL Formarea ca psihoterapeut, presupune două componente esenţiale: a) formare psihoterapeutică de specialitate prin efectuarea unui număr de peste 300 de ore de pregătire teoretică şi practică, însoţite de supervizare cu un psihoterapeut calificat; b) parcurgerea unei cure psihoterapeutice personale, acompaniat de un psihoterapeut competent, pentru sondarea propriei problematici, pentru conştientizarea şi clarificarea tendinţelor, a limitelor şi resurselor personale şi pentru realizarea unei igiene mentale care să permită ulterior lucrul cu pacienţii.
Psihoterapeutul nu decide pentru sau în locul pacientului de ce are nevoie acesta. El îi asigură prin acţiunile sale, o oglindă obiectivă în care să se poată privi şi aprecia singur, precum şi o prezenţă caldă, empatică, noncritică, încurajatoare care să-l stimuleze pentru găsirea propriilor rezolvări.
PREOTUL DUHOVNIC Formarea preotului ca duhovnic străbate un lung drum, care constă în înfrânare, ascultare de duhovnic, post, rugăciune şi dezvoltarea capacităţii de a iubi pe Dumnezeu şi pe om. Sfântul Efrem Sirul spunea despre Preoţie: „O, minune preaslăvită ! O, putere negrăită ! O, înfricoşătoare Taină a Preoţiei! Spirituală şi sfântă, cinstită şi fără de prihană, pe care Hristos, când a venit, a dăruit-o celor vrednici. Cad şi mă rog cu lacrimi şi suspine, ca să mă oglindesc în această comoară a preoţiei. Că este o comoară pentru cei ce o păzesc cu vrednicie şi cuvioşie; este pavăză strălucitoare şi neasemuită; este turn neclintit, zid de nedărâmat; este temelie tare, care de pe pământ se înalţă până la bolta cerească. Dar ce spun, fraţi­lor? Preoţia este atârnată de bolţile cele mai înalte ale cerului; intră fără de împiedicare în înseşi cerurile cerurilor şi merge strălucit şi lesnicios prin mijlocul îngerilor şi al puterilor celor netrupeşti. Dar pentru ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus? Stă de vorbă cu însuşi Stăpânul îngerilor, cu Ziditorul şi Dătătorul de lumină”.
Duhovnicul se implică efectiv în viaţa şi trăirea „pacientului” , „clientului” în acest caz numit FIU ori FIICĂ duhovnicească, pentru că el este PĂRINTELE.
Ca părinte, duhovnicul îi arată fiului greşeala raportând-o la învăţătura divină dar şi la normele morale, îl mustră cu blândeţe, îi arată calea şi îi dă CANON ( medicaţie, îi indică terapia de urmat). Acesta, canonul constă în a învăţa să iubească, să iubească pe Dumnezeu, pe sine şi pe aproapele ca pe sine însuşi (Matei 19, 19). Prin iubire, duhovnicul consiliază şi vindecă punându-i în faţă fiului sau fiicei bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni.
Datoria părintelui duhovnicesc nu este de a distruge libertatea omului, ci de a-l ajuta să vadă el însuşi adevărul. Nu să suprime personalitatea omului, ci să-i dea posibilitatea să se descopere pe sine însuşi, să crească până la deplina maturitate ţi să devină ceea ce este el în realitate. Dacă, în anumite situaţii părintele duhovnicesc cere o ascultare necondiţionată şi, în aparenţă, „oarbă” de la fiul său duhovnicesc,aceasta nu se face ca un scop în sine, nici pentru aservirea lui. Scopul acestui gen de „terapie de şoc” este de a-l pe acesta de eul său neautentic şi iluzoriu, ca să poată ajunge la adevărata libertate.





SHARING- ul şi SPOVEDANIA
SHARING- ul este un proces personal profund şi nu o reflectare cognitivă, iar Moreno a stabilit un excelent îndrumător pentru a realiza din sharing o experienţă terapeutică: membri grupului să nu ofere sfaturi sau să analizeze ci să vorbească despre ei înşişi şi despre cum i-a afectat acţiunea desfăşurată.
Protagonistul a fost angajat într-un sharing deschis şi merită mai mult decât o critică sau analiză rece. Sharing-ul are efecte de tămăduire. Autodezvăluirea experienţei altora dă oamenilor sentimentul că nu sunt singuri si conduce la contacte interumane.
SPOVEDANIA Un sfânt părinte spunea: „Nimeni nu se duce la doctor pentru a i se lauda cu sănătatea sa, ci să arate locul putred al sănătăţii lui. La fel, nimeni nu poate merge la duhovnic să i se laude cu dreptatea sa, ci să descopere un putregai primejdios de pe dreptatea sa.
Când omul trece peste pragul doctorului, el lasă toata mândria înaintea uşii, pentru ca s-o ia din nou la întoarcerea printre oameni. Când omul pleacă la duhovnic, el este nevoit sa lase toata mândria sa în fata uşilor bisericii. Ferice de el daca o uita aici si la întoarcerea lui printre oameni”. (Episcopul Nicolae VELIMIROVICI)
Omul vine la duhovnic pentru a afla uşurare sufletului şi trupului său.
Cauza tuturor relelor fizice şi psihice, este păcatul iar după cum aflăm de la Sfântul Apostol Pavel: „… plata păcatului este moartea…” (Romani 6, 23). Prin aflarea cauzei ce a generat păcatul, prin demascarea păcatului în sine, în faţa duhovnicului, sufletul cel împovărat şi trupul se eliberează, îşi recapătă frumuseţea, se însănătoşeşte. EX: [O femeie ce a ucis propriul prunc născut ori nenăscut, ea cea care ar fi trebuit să dea viaţă, să protejeze viaţa, este greu măcinată de remuşcări. Mărturisind fapta reprobabilă, cauzele ce au determinat-o, femeia se eliberează de povară, sufletul se curăţă de „putregai” urmând ca prin canon (rugăciune, post, fapte bune) să se vindece].
Ca şi „protagonistul” în psihodramă aceasta îşi poate autodezvălui trăirile, experienţele semenilor ei, fără a aştepta de la ei ca şi aceştia să mărturisească fapte, experienţe, trăiri asemănătoare care s-o liniştească, pentru că ea a scăpat de povară prin spovedanie, adică prin mărturisirea faptelor ei şi a primit iertarea.
În încheiere trebuie spus că trebuie să existe şi, există o delimitare a competenţelor, pentru ca preotul duhovnic să nu se transforme în „t(r)aumaturg” şi nici psihoterapeutul în „vraci”, după cum spunea Pr. Prof. Dr. Eugen Jurcă în „Spovedanie şi psihoterapie”.
Trebuie spus că dezavuăm orice formă de substituire a unei discipline celeilalte, -spune în continuare Pr. Prof. Dr. Eugen Jurcă- dar nu le putem concepe într-o atitudine extrem opusă una alteia, dimpotrivă, milităm pentru o viziune interdisciplinară şi o conlucrare benefică şi fructuoasă între ele, ca o adevărată „simfonie la două mâini”, după inspirata expresie a lui Benito Goya.

Ghelasie Ieromonahul, Chipul Iubirii Dumnezeiesti

Am fost zilele trecute pe Athosul românesc, la Mânăstirea Frăsinei.

Clipe minunate, frumos, de nedescris. 

Începând de la culorile toamnei ce colorează Natura până la monahii ce par ieşiţi din Pateric, totul este mistic. Acea Mistică Carpatină, despre care Părintele Ghelasie ne vorbeşte  cum că ar fi specifică nouă celor care ne bucurăm de o vegetaţie extraordinară.

Rânduiala athonită, smerenia hristică a monahilor te fac să te simţi să preguşti frumuseţile Raiului.

M-am întâlnit cu Părintele Ghelasie la Crucea ce însemnează locul unde Trupul s-a întâlnit cu pământul din care a fost luat.

Duminica a 20 dupa Rusalii

Iubiţi credincioşi!

Să ne imaginăm, tabloul trist al Evangheliei de astăzi. O mamă îndurerată, pe deasupra şi văduvă, merge înaintea cortegiului funerar, care îl conduce pe ultimul drum pe unicul său fiu. Lacrimi de durere i se preling pe obrajii palizi iar pieptul îi tremură în suspine neîntrerupte. Alte femei, după obiceiul oriental, plâng şi bocesc şi ele, accentuând atmosfera de supremă tristeţe în care se aflau toţi cei de faţă. Plâns bocete, suspine, dinţi scrâşnind, lacrimi de durere, toate la moartea neînţeleasă a unui tânăr.

Să stăm puţin şi să ne gândim de ce suntem noi trişti la moartea unui om apropiat? De ce plângem şi ni se pare că lumea se sfârşeşte în acel moment şi parcă am vrea şi noi să îl însoţim pe cel drag în moarte? În primul rând plângem pentru că ne despărţim de cineva drag, apoi plângem pentru că nu înţelegem ce este moartea şi nu ştim ce se va întâmpla cu noi când părăsim acest pământ.

Numai Dumnezeu cunoaşte această taină, precum spune Psalmistul „că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său” (Ps. 102, 14+16). Cât de trecătoare este firea omului, un simplu vânt şi nu mai suntem. O adiere, şi......... gata. De aceea Sf. Apostol Iacov exclamă „Căci ce este viaţa voastră? Cu adevărat floare şi abur şi rouă de dimineaţă, care se arată pentru puţină vreme şi apoi piere” (Iac. 4,14).

Oare asta este omul? O floare care dispare la prima boare de vânt sau un abur efemer? Oare după aceasta ne aşteaptă nefiinţa, inexistenţa eternă?

La toate acestea şi poate la mai multe se gândeau cei care îl însoţeau pe tânărul mort la groapă. Şi dintre toţi, mama sa, văduva din Nain, care se afla încă odată în faţa morţii cuiva drag, suferea cel mai tare. (Despre moarte şi întristare, înviere şi bucurie - dc. Vasile Tudora)

Iubiţi credincioşi!

Ce este moartea? Unii ar răspunde că „ Moartea este de fapt o trecere, o transformare care face parte din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct în faţă şi totuşi, a preocupat mintea omenească, de când omul a „apărut” pe pământ”; Altii definesc moartea ca fiind opusul vieţii; Sau „Moartea pentru om este sufletul fără casă, fără trup”, un scriitor  Sienkiewicz spunea: „Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare

De ce murim? Altă întrebare care îl frământă pe om. Oamenii de ştiinţă răspund că „Moartea “naturala” se datoreaza procesului de imbatranire a organelor, proces cauzat de o “problemă” de programare a genelor, numita “problema de multiplicare” sau mai bine zis: “problema replicarii sfârşitului de cromozom“. O Celula cand moare, o alta celula (copie) este creata in locul ei, o replica de 99.999% insa nu 100%”.

Răspunsul îl găsim în Sfânta Scriptură. „A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facere II, 16, 17). Omul nu a fost neascultător şi a ales moartea. Sfântul Apostol Pavel spune mult mai clar „Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”.(Romani VI, 23).

La alungarea omului din Rai, Dumnezeu i-a promis acestuia un Răscumpărător, adică pe Hristos Domnul nostru, cel care va răscumpăra din moarte pe om.

Doresc să vorbim puţin despre cum ne naştem, despre cât de important este ca omul (barbatul+femeia) să nască copii.

„Ştiinţa medicală modernă că Oul fătului ia Naştere prin Unirea celulei dăruite de la bărbat cu cea oferită de femeie. În acest Ou apare chiar din primele zile o Pulsaţie miraculoasă ca de o Inimă, din care se prefigurează cele trei părţi, Capul, Pieptul şi apoi Pântecele şi Membrele. Teologic, Mistic se spune că imediat de la formare Fătului, Informaţia acestuia atrage Taina Creări de către Dumnezeu a Noului Suflet.

Mistic, se spune că Dumnezeu Creează un Suflet Specific care se potriveşte perfect trăsăturilor de caracter ale părinţilor.

Sufletul nostru, în învăţătura Creştină este Asemănare de Hristos, ca Mântuitor Fiu al Neamului Omenesc.

După Căderea din Rai, Toate Sufletele Copiilor sunt creeate de Dumnezeu cu Destin-Misiune Hristică, adică de Mântuire.

După cum Hristos Se Întrupează ca Om pentru Mântuirea Neamului Omenesc, Luând Păcatele Oamenilor ca să le Curăţească, la fel Fiecare Suflet de Copil este creat de Dumnezeu cu Destin de Asemănare Hristică, de Mântuitor al Unor Părinţi.

Orice Suflet se Naşte doar în Acceptarea Menirii de Mântuitor al Unor Părinţi. De aceea odată cu Oul Fătului care are în Sine toată Informaţia Genetică a Părinţilor, Dumnezeu creează Un Suflet căruia îi Dă Puteri Speciale-Daruri specifice după Păcatele Părinţilor. Astfel că Sufletele Nou Create, sunt Investite cu Puteri reale de Mântuitor real al Părinţilor.” (Medicina Isihasta, Ghelasie Gheorghe)

 Părinţii îmbunătăţiţi ai Bisericii, spun că „Fericiţii Părinţii care au Copii şi Vai de cei care nu au Copii-Mântuitorii lor. Fără Copii în mod Obişnuit nu este Mântuire după Căderea din Rai. Nu spune Sfântul Apostol Pavel „Dar ea –femeia– se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Timotei II 14, 15)?

Nu ştim oare cât de supăraţi erau Zaharia şi Elisabeta, pentru că erau sterpi? Sau Ioachim şi Ana? Iar atunci când au zămislit, unii pe Înaintemergătorul Domnului, pe Ioan Botezătorul iar Ioachim şi Ana pe Sfânta Fecioară Maria, care i-au mântuit nu numai pe părinţiilor ci au contribuit la mântirea tuturor oamenilor care cred în Hristos.

Sunt oameni cărora Dumnezeu nu le Dăruieşte prunci. Aceştia pe vremea Mântuitorului erau desconsideraţi de semenii lor şi ocărâţi. Elisabeta, mama Înaintemergătorului spune „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea”(Luca I, 25)

Sunt oameni care refuză Darul lui Dumnezeu. Oare cum să fie ei numiti? Cei care refuză Darul lui Dumnezeu, adică cei care, cu bună ştiinţă aleg să întrerupă sarcina după cum ei mărturisesc, adică mai pe direct să Ucidă, cum pot fi numiţi? Ucigaşi? Neoameni? Cel mai potrivit pot fi numiţi, NEMÂNTUIŢI.

Iubiţi credincioşi!

Revenind la femeia văduva al cărei fiu murise, din Evanghelia citită astăzi, înţelegem durerea ei ne transpunem suferind şi noi. Fără soţ şi acum fără fiu, femeia se simte a nimănui. Dar în realitate nu e a nimănui, ci e a lui Dumnezeu care poartă de grijă tuturor.

Hristos îi redă femeii speranţa, bucuria, viaţa, îi redă acesteia fiul înviat.

Parlamentul Ucrainei, un parlament înţelept

Parlamentul Ucrainei a aprobat un proiect de lege care ar face ilegală susţinerea sau promovarea în mod public a homosexualităţii, informeazăAssociated Press.

Proiectul, aprobat de parlamentari pe 2 octombrie, încadrează la fapte penale actele de "promovarea homosexualităţii" (definite ca acte pentru a crea un cadru/imagine pozitivă homosexualilor sau homosexualităţii). Cei care vor încălca această lege riscă până la cinci ani de închisoare.

Susţinătorii legii argumentează sprijinul oferit proiectului spunând că "răspândirea homosexualităţii reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale din cauză că alegerea acestui stil de viaţă poate conduce la o «epidemie» de HIV/SIDA, ar distruge instituţia familiei şi o scădere a natalităţii, ceea ce ar declanşa o «criză demografică»".

Proiectul de lege mai trebuie să treacă o dată prin Parlament înainte de a fi trimis la preşedintele Victor Ianukovici pentru promulgare. Şeful statului din Ucraina nu s-a pronunţat cu privire la acesta încă.

Opozanţii legii s-au strâns în faţa Parlamentului pentru a protesta faţă de adoptarea acesteia spunând că proiectul este un atac la adresa libertăţii de exprimare şi un nou pas pentru a restricţiona media ucraineană.

Ştire preluata de pe Antena3.ro 

Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) dezinformează fără ruşine

Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

Patriarhia Română solicită Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să intervină pentru respectarea legislației în vigoare, referitoare la predarea religiei în școlile publice, în urma demersurilor neconstituționale și ilegale întreprinse în mai multe școli din țară de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) în prima jumătate a lunii septembrie 2012.

Astfel, în ziua de 10 septembrie 2012 președintele ASUR, domnul Atila Nyerges a trimis o scrisoare către directorii mai multor unități de învățământ din țară, al cărei conținut este un amestec confuz de articole de lege, citate trunchiat și tendențios, fără legătură cu predarea religiei în școală, cu scopul vădit de a dezinforma și de a intimida. În finalul scrisorii directorii de școală sunt amenințați cu dosare penale pentru abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, potrivit art. 247 din Codul Penal, dacă nu fac înscrierea elevilor la orele de religie, fără un acord explicit din partea părintelui și/sau elevului.

Prevederile constituționale și legale care reglementează statutul orei de religie în învățământul public, „uitate” constant de ASUR în demersurile sale permanente de manipulare a opiniei publice, sunt următoarele:
1. Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege” (art. 32, alin. 7).

2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor: „În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute” (art. 32, alin. 1).

3. Legea educației naționale nr. 1/2011: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.” (art. 18, alin. 1-3). Prin urmare, școala nu este obligată să ceară acordul părinților pentru participarea copiilor la ora de religie.

Deoarece în mai multe școli din România reprezentanții ASUR încearcă prin diferite metode crearea unei atmosfere ostile disciplinei religie și intimidarea profesorilor de religie, Patriarhia Română solicită Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să intervină pentru respectarea statutului disciplinei și al profesorului de religie, conform legii.

De asemenea, Patriarhia Română îndeamnă profesorii de religie să se adreseze organismelor abilitate ale statului, atunci când le sunt încălcate demnitatea și statutul de profesori, garantate de Constituția României și de legislația în vigoare.