duminică, 27 aprilie 2014

BURICUL GOL

                                              

                                                                    „Creşteţi şi vă înmulţiţi”
                                                                               (Facere 1, 28)
                             OMUL = BĂRBAT + FEMEIE
Bărbatul singur e doar bărbat, asemenea femeia singură e doar femeie, împreună însă formează un tot, un univers numit OM. Liantul unirii este Iubirea, Iubirea Treimică, liantul este Dumnezeu (1 Ioan 4, 8). Această iubire se revarsă asupra bărbatului şi a femeii, zămislind în Pântecul Dumnezeiesc, în Sfânta Biserică, prin Sfânta Taină a Cununiei, sfinţindu-i într-un trup, pentru ca „ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”, făcându-i OM.

„Stăpânitorul lumii” (Ioan 12,31) lucrează în lume, şi neavând putere creatoare, strică, alterează cam tot ceea ce Dumnezeu din iubire a făcut şi a văzut că „erau bune foarte” (Facere 1, 31). A mers până acolo, încât, cu ajutorul bărbaţilor şi al femeilor a pervertit iubirea, iubirea care creşte, uneşte într-un trup şi care rodeşte perpetuarea neamului omenesc. Aşa se face că puţini aleg să fie OM, preferând să trăiască egoist, ca bărbat, ca femeie. Din când în când, prin pervertirea iubirii în plăcere şi prin călcarea poruncii „creşteţi şi vă înmulţiţi”, încearcă un surogat, o împreunare trupească care urmăreşte obţinerea plăcerii carnale, ce o confundă, numind-o iubire. Dar iubirea care ucide rodul împreunării nu mai este iubire. Nici măcar plăcere nu poate fi numită, ci diavolească invidie.

De-a lungul timpului, bărbatul şi femeia au continuat căutarea plăcerii, îngropând adânc, în ceea ce unii numesc „subconştient”, porunca „creşteţi şi vă înmulţiţi”.
Din acest proces treptat şi îndelungat al îngropării poruncii în „subconştient” a rezultat nu numai astăzi şi nu numai la noi românii, ci în toate timpurile şi la toate neamurile „moda” dezgolirii buricului, a fustelor foarte scurte, a pantalonilor cu talie joasă, a bluzelor mulate, transparente şi decoltate.
Trăim într-o lume excitată. Excitare ce vine din stimularea voită sau involuntară a tuturor simţurilor: văz, auz, miros, gust, pipăit, stimulare ce a dus la pervertirea şi alterarea acestora.

Această excitare a simţurilor, din când în când, dezgroapă în subconştient porunca „creşteţi şi vă înmulţiţi”. Urmarea: tinerele fete, fetiţe şi femei adoptă moda „buricului gol” scoţând astfel la iveală pântecul care ar putea purta VIAŢA.

Inconştient, trupurile lor vor să dovedească, să arate că au în ce purta viaţa, au cu ce hrăni noua viaţă. Păcat însă că demonstraţia se opreşte in acest punct. Toate aceste acte doveditoare a dorinţei de îndeplinire a poruncii, nu fac altceva decât să stârnească simţurile şi ele pervertite ale bărbaţilor, care în loc să dorească a deveni un trup prin iubirea izvorâtă din Sfânta Taină a Cununiei, aleg plăcerea ce are ca rezultat crima, înăbuşirea vieţii în pântecul femeii.

vineri, 11 aprilie 2014

DESPRE TIMPUL, LOCUL ŞI FRECVENŢA ÎMPĂRTĂŞIRII CREDINCIOŞILOR

„Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste
să vă apropiaţi!”
 
Despre timpul şi locul împărtăşirii credincioşilor, toţi teologii sunt de acord că împărtăşirea acestora se face în biserică în timpul Sfintei Liturghii iar dacă aceştia sunt bolnavi pot primi Sfânta Împărtăşanie acasă pe patul de suferinţă (ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTIN ORTODOXĂ, 1952, Bucureşti, pg. 295, 296). Când vine vorba însă despre frecvenţa împărtăşirii credincioşilor părerile sunt împărţite. Astfel că unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii, dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie, la Sfinţii Părinţii.
În acest articol voi prezenta învăţătura Sfintelor Canoane, a Sfinţilor Părinţi legată de frecvenţa împărtăşirii credincioşilor adăugând mici comentarii lămuritoare.
În timpurile apostolice şi până în secolul al IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală. Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Ioan Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru „pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”, o cerere către Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică. Tertulian scria: „Creştinii ating în fiecare zi Trupul Domnului”. Sfântul Ciprian constata: „Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave”, iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Împărtăşirea zilnică şi participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi utile, pentru că El însuşi spune Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el şi va avea viaţă veşnică(Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea deasă este echivalentul vieţii veşnice? Noi mai puţin, căci ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui sfânt.
CANONUL 9 APOSTOLIC: „Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică”.
CAN. 2 AL SIN. IV ECUMENIC DE LA ANTIOHIA (341): „Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oricărei neorânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roade de pocăinţă…”
SFÂNTUL IOAN CASIAN în CONVORBIRI ne spune: „ Nu trebuie să nu primim duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţia duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne nevrednici de primirea marelui har să căutam şi mai mult leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici să primim nici împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în mănăstiri, în aşa chip măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti, încât socotesc că împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinţi şi curaţi 2. Aceştia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci când o primesc ei se socotesc vrednici de a o primi. Cu mult este însă mai drept ca, de vreme ce în această umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine” (PSB, AŞEZĂMINTE MÂNĂSTIREŞTI ŞI CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI, Sf. Ioan Casian, Bucureşti 1990, Ed. Institului Biblic şi de Misiune al BOR, cap. XXIII, 21,pg.722;
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR „În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei…”

joi, 20 februarie 2014

RÂNDUIELI TIPICONALE, LUNA MARTIE - MĂRȚIȘOR


1 Martie este penultima zi când se mănâncă de dulce (lapte,
                    brânză, ouă);
2 Martie – Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti;
3 Martie – ÎNCEPUTUL POSTULUI SFINTELOR PAŞTI;
Legat de săvârşirea Sfintelor Slujbe în această perioadă a  
          Postului trebuie ştiut următoarele:
-

3 şi 4 Martie sunt zile ALITURGICE, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie ci se citesc Utrenia şi Ceasurile 3, 6, 9, Vecernia. De asemenea sunt zile de ajunare, doar cei neputincioşi pot mânca seara puţină pâine şi bea apă, după cum aflăm din povăţuirile Ceaslovului cel Mare.
-

În primele 4 zile, luni, marţi, miercuri şi joi seara, în cadrul PAVECERNIŢEI se citeşte CANONUL CEL MARE câte o parte în fiecare zi.
-

5 martie – prima Sfântă Liturghie a DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE. Cei care au ajunat în primele două zile şi au primit dezlegare de la duhovnic se pot împărtăşi.
Pe perioada Postului Sfintelor Paşti, în Catedrala noastră se
        va săvârşi Sfânta Liturghie după cum urmează:
-

Lunea, marţea, miercurea, joia şi vinerea – SFÂNTA LITURGHIE A DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE;
-

Sâmbăta – LITURGHIA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR;
-

Duminica – LITURGHIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE (în primele cinci duminici din post)
În luna Martie sunt următoarele dezlegări:
-

Duminica – dezlegare la ulei şi vin;
-

25 Martie – dezlegare la peşte.
În toate cele patru sâmbete ale lunii Martie SE FAC
         POMENIRI ALE MORŢILOR
     

vineri, 3 ianuarie 2014

PARTICULARITĂȚI LITURGICE ALE PRĂZNUIRII BOTEZULUI DOMNULUI ÎN ANUL 2014

Preluat de aici: 

http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/particularitati-liturgice-praznuirii-botezului-domnului-anul-2014-143195.html 

Particularitati liturgice ale praznuirii Botezului Domnului in anul 2014

De ce in ajunul Bobotezei se savarseste Liturghia Sfantului Ioan, iar Vecernia se celebreaza dupa Liturghie, unita cu Sfintirea Mare a apelor?

Praznicul Botezului Domnului sau Teofania, face parte dintre cele mai mari sarbatori ale Bisericii si, prin urmare, pastreaza particularitati liturgice de o mare vechime. Aici isi are originea si complexitatea slujbelor pregatitoare, printre care, anul acesta numaram: Ceasuri imparatesti vinerea (3 ianuarie), Vecernia unita cu Sfintirea mare a apelor si Pavecernita Mare ca prima parte a Privegherii (5 ianuarie), Liturghia Sfantului Vasile in ziua de Boboteaza (6 ianuarie) etc.

In anul 2014, cand praznicul Botezului Domnului (6 ianuarie) se intampla intr-o zi de luni, modul in care este celebrat acest praznic, zilele premergatoare lui, dar si ajunul (duminica, 5 ianuarie, zi de post oricand s-ar intampla) devine si mai complex, ca urmare a faptului ca, prinCanonul 66 Apostolic, ajunarea in zi de duminica este strict interzisa, ceea ce impiedica savarsirea Liturghiei unite cu Vecernia.

Ca urmare a bogatiei si complexitatii tipiconale a acestor slujbe, ca raspuns la numeroase intrebari primite din partea preotilor, dar si a credinciosilor doritori sa inteleaga slujbele Bisericii noastre, vom trece in revista principalele particularitati ale slujbelor acestei perioade liturgice, precum si randuiala postirii.

1. VINERI, 3 IANUARIE 2014 – este zi aliturgica, zi in care nu se savarseste nicio Sfanta Liturghie. Dimineata, in jurul orei 7 (ceasul al II-lea din zi), se savarsesc Ceasurile Imparatesti(care se muta din ajun in aceasta zi, cantarea lor fiind oprita duminica); la sfarsitul lor se adauga slujba Obednitei, la care se rosteste si Simbolul credintei si Psalmul 33. Dupa sfarsitul ceasurilor se ajuneaza pana catre ora 15 (ceasul al IX-lea), apoi se mananca de dulce, dezlegandu-se la toate (in toata perioada cuprinsa intre 25 decembrie si 4 ianuarie nu se posteste). Seara, se savarseste Vecernia la vremea ei, urmata de Pavecernita Mica si Canonul Inaintepraznurii (cel al zilei de 4 ianuarie si cel al zilei de 5 ianuarie, care se muta de sambata seara).

2. SAMBATA, 4 IANUARIE 2014, este Sambata dinaintea Botezului Domnului. La Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur se citesc Apostolul (I Timotei 3, 13-4, 5) si Evanghelia (Matei 3, 1-11) Sambetei dinaintea Botezului Domnului. Seara se face randuiala obisnuita (Vecernia Mare si Utrenia), la care se canta slujba Invierii (a Duminicii) impreuna cu slujba Inaintepraznuirii Botezului Domnului.

3. DUMINICA, 4 IANUARIE 2014, este Duminica dinaintea Botezului Domnului dar si Ajunul Botezului – dimineata se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, la care se citesc pericopele Apostolului (II Timotei 4, 5-8) si Evangheliei (Marcu 1, 1-8) Duminicii dinaintea Botezului Domnului. Liturghia NU se celebreaza unita cu Vecernia. Daca se doreste, dupa Liturghie, se poate gusta putina mancare de post, pentru a nu ajuna duminica (paine, fructe etc.), dar, asa cum cere tipicul, nu se pleaca din biserica, ci se asteapta Vecernia unita cu Sfintirea apelor.
Dupa Tipicul cel Mare al Sfantului Sava cel Sfintit, volum paradigmatic in Biserica noastra, dar si dupa randuiala din Minei, in preajma orei 13 (ceasul al 7-lea din zi) sau, din ratiuni practice (Liturghia duminicala dureaza in parohii pana dupa ora 12), dupa Liturghie, urmeaza Vecernia mare a praznicului unita cu Sfintirea mare a apelor.

Vecernia unita cu Sfintirea cea mare a apelor are urmatoarea randuiala:

Binecuvantarea mica („Binecuvantat este Dumnezeul nostru...”), rugaciunile incepatoare, Psalmul 103 si ectenia mare. Apoi se canta Fericit barbatul... (stihurile alese din prima stare a Catismei I) si ectenia mica (cu ecfonisul: Ca a Ta este stapanirea…). Indata se aprind in biserica toate luminile si se face cadire mare, timp in care se canta Doamne, strigat-am..., cu stihirile praznicului. La Slava... se face Vohod cu Evanghelia. Apoi Lumina lina... si prochimenul zilei (duminica, Iata acum binecuvantati pe Domnul…). Preotul merge inapoia Sfintei Mese, pentru citiri, si ramane acolo pana la sfarsitul Apostolului.

Urmatorul element al acestei slujbe il reprezinta citirile din Vechiul Testament – Paremii –care realizeaza o profunda cateheza scripturistica privind rolul sacramental al apei, restaurarea intregii creatii prin apa si anticipeaza importanta aparte a praznicului Aratarii sau Botezului Domnului. La acest praznic se citesc 13 paremii, impartite in trei grupuri (3-3-8) separate intre ele prin doua antifoane care detaliaza semnificatia duhovniceasca a acestui praznic.

Dupa sfarsitul ultimei Paremii, diaconul rosteste ectenia mica iar preotul spune ecfonisul: Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti… (urmatorul dintre ecfonisele ecteniilor mici). Nu se canta Sfinte Dumnezeule..., ci indata diaconul zice: Intelepciune!, iar strana canta prochimenul Apostolului, glasul al 3-lea, cu stihul sau. Apostolul zilei (I Cor. 9, 19-27), Aliluia, glasul al 3-lea, cu stihurile sale, si Evanghelia zilei (Luca 3, 1-18).

Dupa citirea Evangheliei, diaconul rosteste ectenia intreita. La strana se citeste:Invredniceste-ne, Doamne..., iar diaconul adauga ectenia cererilor. Nu se canta stihoavna ci, indata dupa ecfonis, se face procesiune solemna in pronaosul bisericii, cantandu-se stihirile:Glasul Domnului peste ape striga..., si se face intreaga randuiala a Sfintirii celei Mari a apelor, asa cum este scrisa in Minei si in Molitfelnic.

Dupa sfintirea apelor se revine in naos, cantandu-se stihira: Sa cantam, credinciosii, maretia.... Nu se zice Fie numele Domnului..., pentru ca acest stih s-a cantat la Sfanta Liturghie, ci, ajungand la sfantul altar, diaconul zice indata: Intelepciune!, iar preotul face otpustul obisnuit al Vecerniei.

Dupa otpust, intregul sobor iese prin sfintele usi, cu lumanari aprinse in maini, si se randuieste in jurul icoanei praznicului. Strana canta troparul: In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne...,Slava... Şi acum..., condacul: Aratatu-Te-ai astazi... Şi toata lumea gusta din apa care s-a sfintit, dupa care se merge la masa si se mananca mancare de post, cu untdelemn; se poate bea si putin vin.

Seara, in Ajunul Botezului Domnului, IN ORICE ZI NE-AM AFLA (inclusiv duminica – cum este cazul anului 2014, a se vedea Tipiconul si Mineiul pe Ianuarie), se savarseste Pavecernita mare, Litia si, mai ales in catedrale si manastiri, Utrenia, care alcatuiesc marea Priveghere a praznicului, la care se canta doar imnurile praznicului.

4. LUNI, 6 IANUARIE, BOTEZUL DOMNULUI – se celebreaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, la care se pun antifoanele si axionul praznicului. La sfarsitul Sfintei Liturghii iarasi se merge in procesiune si se savarseste Sfintirea cea mare a apelor.
Seara se face Vecernia cu Vohod, la care se canta prochimenul mare, glasul al 7-lea:Dumnezeul nostru, in cer si pe pamant.... Paremii nu se citesc. Nu se mai face Priveghere (si, prin urmare, nici Litie), ci Utrenia Soborului Sfantului Ioan Botezatorul se savarseste separat, numai cu Doxologie Mare (dupa vechiul principiu tipiconal care nu permite savarsirea Privegherii si a Polieleului in doua zile consecutive).

Am precizat aceste elemente tipiconale deoarece sfintele slujbe ale marilor praznice, prin structura si imnografia lor, reprezinta expresia teologica a evenimentelor mantuitoare praznuite, de aceea vorbim de o slujire cuvantatoare, rationala, logica. Şi astfel, savarsirea dupa tipic a slujbelor speciale trebuie privita ca fiind expresia autentica a trairii Sfintilor Parinti ai Bisericii care le-au alcatuit, conturand o veritabila cateheza liturgica, structura slujbelor, alaturi de continutul lor imnografic, pregatindu-ne in mod adecvat pentru intelegerea mai buna a sarbatorii.