DESPRE TIMPUL, LOCUL ŞI FRECVENŢA ÎMPĂRTĂŞIRII CREDINCIOŞILOR

„Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste

să vă apropiaţi!”

 

Despre timpul şi locul împărtăşirii credincioşilor, toţi teologii sunt de acord că împărtăşirea acestora se face în biserică în timpul Sfintei Liturghii iar dacă aceştia sunt bolnavi pot primi Sfânta Împărtăşanie acasă pe patul de suferinţă (ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTIN ORTODOXĂ, 1952, Bucureşti, pg. 295, 296). Când vine vorba însă despre frecvenţa împărtăşirii credincioşilor părerile sunt împărţite. Astfel că unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii, dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie, la Sfinţii Părinţii.

În acest articol voi prezenta învăţătura Sfintelor Canoane, a Sfinţilor Părinţi legată de frecvenţa împărtăşirii credincioşilor adăugând mici comentarii lămuritoare.

În timpurile apostolice şi până în secolul al IV-lea împărtăşirea deasă şi chiar zilnică era o practică normală. Părinţii o încurajau călduros. Numeroşi Părinţi și scriitori ai Bisericii – Tertulian, Clement al Alexandriei, Origen, Ciprian al Cartaginei, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Mediolanului, Ioan Casian – vedeau în cuvintele rugăciunii Tatăl nostru „pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”, o cerere către Dumnezeu pentru a putea primi în fiecare zi pâinea euharistică. Tertulian scria: „Creştinii ating în fiecare zi Trupul Domnului”. Sfântul Ciprian constata: „Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave”, iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Împărtăşirea zilnică şi participarea la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos sunt bune şi utile, pentru că El însuşi spune „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el şi va avea viaţă veşnică”(Ioan 6, 55). Cine se poate îndoi că împărtăşirea deasă este echivalentul vieţii veşnice? Noi mai puţin, căci ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta şi în alte zile, daca este pomenirea unui sfânt.”

CANONUL 9 APOSTOLIC: „Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică”.

CAN. 2 AL SIN. IV ECUMENIC DE LA ANTIOHIA (341): „Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oricărei neorânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roade de pocăinţă…”

SFÂNTUL IOAN CASIAN în CONVORBIRI ne spune: „ Nu trebuie să nu primim duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţia duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atâta credinţă, încât judecându-ne nevrednici de primirea marelui har să căutam şi mai mult leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici să primim nici împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în mănăstiri, în aşa chip măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti, încât socotesc că împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinţi şi curaţi 2. Aceştia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci când o primesc ei se socotesc vrednici de a o primi. Cu mult este însă mai drept ca, de vreme ce în această umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine” (PSB, AŞEZĂMINTE MÂNĂSTIREŞTI ŞI CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI, Sf. Ioan Casian, Bucureşti 1990, Ed. Institului Biblic şi de Misiune al BOR, cap. XXIII, 21,pg.722;

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR „În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei…”