joi, 21 octombrie 2010

M-am gândit ca din când în când, să postez fragmente din Sfânta Scriptură.

Iată fragmentul:

"Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea". Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!" Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei". A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!" Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor: Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre". Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!" Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire, Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!",

sâmbătă, 16 octombrie 2010

CUVÂNT LA DUMINICA A 21-A DUPĂ RUSALII

"Icoana e o cântare de biruință și o revelație,
o mărturie peste timp a biruinței sfinților și a înfrângerii diavolilor."
Sf. Ioan Damaschin

IUBIŢI CREDINCIOŞI!
Duminica de astăzi, o găsim notată în calendar ca fiind a „Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic”.
„Preaslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai aşezat pe Părinţii noştii luminători pe pământ şi prin ei ne-ai îndreptat pe noi la adevărata credinţă; mult Îndurate, slavă Ţie!”
Sinodul al VII-lea ecumenic s-a reunit la Niceea (provincia Bitinia, Asia Mică) între 24 septembrie şi 13 octombrie 787, la iniţiativa împărătesei regente Irina. Cunoscut şi sub numele de Sinodul al doilea de la Niceea, acest sinod ecumenic a adunat 350 de episcopi ortodocşi, a fost prezidat de sfântul Tarasie (prăznuit la 25 februarie), Patriarh de Constantinopol la acea vreme, a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane.
Astăzi, nu vom face istorie. Nu vom spune ca iconoclasmul era susţinut atât din exteriorul bisericii cât şi din interiorul său.
Din afara Bisericii, o anumită influență par a fi avut ideile iudaice și ale musulmanilor despre reprezentarea lui Dumnezeu.
Înăuntrul Bisericii existase dintotdeauna o perspectivă mai "puritană" care considera orice reprezentare ca sursă latentă de idolatrie. Iconoclaștii "nu au reușit să înțeleagă pe deplin sensul Întrupării" atunci când au refuzat icoanele.
Nu vom spune nici că motivul prigonirii cinstitorilor sfintelor icoane era o aşa zisă „intenţie bună” a împăraţilor bizantini de a-i îmblînzi astfel pe musulmanii care ameninţau frontierele Imperiului Roman şi de ce nu, chiar să-i convertească la creştinism. Criza iconoclastă a început în timpul împăratului Leon III Isaurul (717-741), şi a continuat sub domnia fiului său, Constantin V Copronimul (741-775).
Au fost mulţi arhierei, preoţi, credincioşi tineri şi bătrâni care au suferit chinuri şi moarte, nevrând a scoate icoanele din bisericile, casele, din vieţile lor.
De-a lungul istoriei au existat şi vor mai exista iconoclaşti, oameni care să nu sufere, care să le urască chiar. Pentru ei icoanele sunt idoli, chipuri cioplite, iar crucea îi deprimă. Aşa se face că făra să ne dăm poate seama, dispar din viaţa noastră simbolurile creştine. Aţi observat că ambulanţele, şi nici medicii nu mai au inscripţionat semnul CRUCII? Ci au un cu totul alt simbol?
IUBIŢI CREDINCIOŞI!
Imaginaţi-vă un părinte care se trezeşte dimineaţa, pregăteşte micul dejun, apoi grijuliu îşi trezeşte fiii şi fiicele, îi zoreşte cu blândeţe să se spele, să se îmbrace, să mănânce apoi îi trimite la şcoală. Iubitor îi sărută, îi îndeamnă să fie cuminţi, atenţi şi să mănânce pacheţelul.
Un tablou frumos. Nu? Ne aducem aminte de anii copilăriei noastre, sau de copilăria fiilor şi fiicelor noastre.
Ce vreau să spun prin aceasta! Mi-am propus, ca de acum înainte, cu voia lui Dumnezeu ca smeritele mele cuvinte, să nu fie unele didactice, pentru că nu de acesta avem nevoie, cred eu, ci să fie cuvinte-îndemnuri, de trezire,
IUBIŢI CREDINCIOŞI!
Omul este creat după Chipul lui Dumnezeu, urmând ca prin practicarea virtuţilor să devină asemenea lui Dumnezeu. Deci în om se oglindeşte Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem icoane vii, având zugrăvit în noi chipul lui Dumnezeu.
Îmi vine în gând întrebarea: „Cum putem întoarce spatele unei icoane pentru a săruta altă icoană?” Putem spune că suntem credincioşi pentru că ne închinăm şi sărutăm icoanele, iar pe cel de lângă noi nu dorim să-l vedem? Poate exagerând, se poate spune ca aceasta e idolatrie.
Noi nu ne închinăm materialului din care e făcută icoana ci venerăm persoana zugrăvită, iar aceea persoană este sfântă pentru că în timpul vieţii pământeşti a împlinit întru totul voia lui Dumnezeu şi a ajuns asemenea lui Dumnezeu, în har. Deci! Dacă nu iubim pe cel de lângă noi, îmbrâncindu-l pentru a ne face loc în faţa lui spre a săruta o icoană, atunci actul nostru nu este unul liturgic de cinstire al sfântului zugrăvit ci este un act de falsă cinstire, este idolatrie.
Nu poţi iubi pe Dumnezeu iar pe cel de lângă tine, care poartă Chipul lui Dumnezeu să-l urăşti. Nu poţi cinsti pe Dumnezeu şi pe sfinţi, dacă pe semeni nu-i cinsteşti.
Să ne trezim din amorţeala nepăsării şi a neiubirii aproapelui! Să ne spălăm sufletele prin Sfânta Taină a Spovedaniei, să ne hrănim cu Cinstitul Trup şi Scump Sângele Mântuitorului Hristos, să ne purtăm cu cinste haina cea nouă primită la Botez, haina de nuntă, cu care vom intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel fiecare dintre noi, unii lângă alţii, în iubire şi prin iubire, adică în Dumnezeu şi prin Dumnezeu vom împodobi Catapeteasma Altarului Ceresc.
IUBIŢI CREDINCIOŞI!
Doresc să închei punându-vă în inimi şi minte cuvintele Sfântului Ioan Damaschin: "Icoana e o cântare de biruință și o revelație, o mărturie peste timp a biruinței sfinților și a înfrângerii diavolilor."
AMIN!

duminică, 10 octombrie 2010

Ce pot face unii care îşi zic preoti!

SUPER TATRE!!!!!!!! CHIAR EXISTĂ"IUDE" IN BISERCA NOASTRĂ

http://www.ortodoxia.md/stiri/14-stiri/3547-nou-atac-ecumenist-din-vestul-rii-preot-ortodox-cu-ambiii-papisteti-slujete-demonstrativ-sfliturghie-oferind-sfanta-imprtaanie-necondiionat-

Nou atac ecumenist din vestul ţării-Preot ortodox cu ambiţii papistăşeşti slujeşte demonstrativ Sf.Liturghie oferind Sfânta Împărtaşanie necondiţionat
Din păcate, ortodoxia din vestul țării este din nou umbrită de o faptă regretabilă săvârșita de un preot ortodox, anume: slujirea Sf. Liturghii alaturi de un eretic, un preot papistas. Totul s-a intamplat cu ocazia vizitei in Romania a ratacitei Vassula Ryden, excomunicata, conform deciziei din 2001 a Comisiei pentru erezii a Bisericii "Ortodoxe" din Grecia. In plus este casatorita cu un lutheran si a ajuns faimoasa pentru "prorociile" personale pe care zice ca le primeste de la... . Dupa un periplu "misionar" prin zona Banatului a fost invitata in data de 23 mai 2010, in Bocsa Montana, jud. Caras Severin la Sfanta Liturghie savarsita de preotul ortodox Daniel Crecan si preotul papistas (romano-catolic) Rolf Philip Schoenenberg. Preotul ortodox a impartasit apoi pe ortodocsi, romano–catolici, greco–catolici si pe Vassula Ryden.
Mai jos puteti vedea imagini de la eveniment:


Toata acestea au avut loc cu suportul mitropolitului Banatului – Nicolae Corneanu care, dupa cum bine stim, s-a "impartasit" la papistasi in 2008, iar sinodul l-a iertat fara ca el sa se fi pocait. In urma acelui scandal, sinodul Sfintei Biserici a reamintit, printr-un comunicat, Sfintele Canoane care spun urmatoarele:

– nu este ingaduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxa Romana sa se impartaseasca euharistic in alta Biserica crestina. De asemenea, nu este ingaduit niciunui cleric ortodox sa concelebreze Sfintele Taine si Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

– cei ce nu se supun acestei hotarari pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxa si, in consecinta, vor suporta sanctiuni canonice corespunzatoare starii pe care o ocupa in Biserica: depunerea din treapta sau caterisirea, in cazul clericilor, si oprirea de la impartasanie a credinciosilor mireni.

Conform acestei hotarari a sinodului, preotul Daniel Crecan ar trebui sa fie caterisit. Vom vedea cum isi respecta cuvantul, sinodul BOR.