sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Duminica a 32 a dupa Rusalii

Am ascultat întâmplări care au schimbat viaţa unui vameş, pe nume Zaheu, despre care Tradiţia Bisericii ne spune că a ajuns Episcop al Cezareii.
Vameşii erau dispreţuiţi de iudei pentru că erau în slujba asupritorilor romani, strângând taxele.
Zaheu doreşte să-şi schimbe viaţa prin cunoaşterea Celui despre care auzise lucruri minunate.
Îşi dă seama că mulţimea este un obstacol pentru el care era mic de statură şi hotărăşte să se desprindă de mulţime şi să se urce într-un dud ce era în apropierea drumului pe unde urma să treacă Iisus.
Ce învăţăm de la Zaheu?
Pentru a-L vedea pe Hristos, înţelegem că trebuie să ne desprindem de grijile lumii şi să urcăm mai sus de nivelul duhovnicesc unde ne aflăm.
Slavă lui Dumnezeu că în iubirea Sa faţă de noi ne-a sădit mulţi pomi în care să dorim a ne urca: pomul rugăciunii, al faptelor bune, al pocăinţei. TOŢI ACEŞTI POMI CRESC ÎN SFÂNTA BISERICĂ, ADICĂ AICI UNDE ÎL ÎNTÂLNIM PE HRISTOS ÎN CHIP REAL, ÎN SFINTELE TAINE ŞI ÎNTR-UN CHIP CU TOTUL DEOSEBIT ÎN EUHARISTIE, ATUNCI CÂND NE ÎMPĂRTĂŞIM.
Pentru că astăzi prăznuim pe cei trei sfinţi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur doresc să vă înfăţişez câteva cuvinte ale acestora despre împărtăşirea cu Cinstitul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului Hristos.
Tot ce clădim prin post, rugăciune, fapte bune, mers la biserică, se spulberă dacă nu încununăm ostenelile noastre cu împărtăşirea, căci vine diavolul şi strică totul.
Ascultaţi ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur într-o rugăciune, cea de a doua din Canonul Sfintei Împărtăşanii: „Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă vreme rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător.” Tocmai de aceea şi Sfântul Nicodim Aghioritul spune că „toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des”.
Cât de des, veţi întreba?
Ascultaţi ce spune Sfântul Vasile cel Mare într-o scrisoare către Chesarie: „Căci este bine şi folositor a se împărtăşi în fiecare zi, căci Însuşi Iisus zice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică” ( Ioan 6,54). Dar noi ne împărtăşim numai de patru ori pe săptămână: Duminica, Miercurea, Vinerea şi Sâmbăta şi în zilele când se face pomenirea vreunui Sfânt”.
Mulţi zic şi vor mai zice, poate că şi frăţiile voastre spun aşa: „Da, e bine să te împărtăşeşti des, dar atunci erau alte vremuri, alţi oameni, dar nici atunci cum nici acum, oamenii nu au avut şi nu au VREDNICIA necesară spre a se apropia de Hristos. Noi trebuie doar să avem îndrăzneala femeii cu scurgere de sânge care s-a atins de poala hainei lui Hristos şi s-a tămăduit, trebuie să avem hotărârea vameşului Zaheu, care s-a detaşat de mulţime şi s-a urcat în dud.
Ce spunem în rugăciunea de dinainte de a ne împărtăşi, rugăciunea „CRED DOAMNE”? „Şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.
Reţineţi! Nu ne facem singuri vrednici. Vrednicia I-o cerem lui Dumnezeu şi El ne învredniceşte. Ne împărtăşim spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.
Postiţi, rugaţi-vă, faceţi fapte bune, mergeţi la Biserică, arvuniţi-vă viaţa veşnică împărtăşindu-vă cât mai des „ Că nu ştiţi nici ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul Omului”.
Nu trebuie să aşteptăm precum Zaheu, ca Hristos să treacă prin dreptul nostru, pentru că Hristos astăzi şi ori de câte ori se săvârşeşte Sfânta Liturghie, este prezent şi vă aşteaptă să vă apropiaţi „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste” pentru a vă împărtăşi.
Amin!

duminică, 23 ianuarie 2011

Vindecarea orbului Bartimeu

Rugaciunea este mijlocul nostru de comunicare cu Dumnezeu, este modul în care îi spunem lui Dumnezeu toate gandurile, nevoile şi necazurile, modul prin care Îl lăudam şi slăvim, prin care Îi cerem îndeplinirea dorinţelor noastre, tămăduirea bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti.
Cu o duminică în urmă cu toţii am ascultat Evanghelia care ne relatează vindecarea celor zece leproşi; duminica aceasta am fost uimiţi cum Hristos l-a vindecat pe orbul Bartimeu.
Minunile săvârşite de Hristos nu sunt doar minuni. Sunt pilde, sunt exemple de viaţă, alcătuiesc un cod creştinului.
Dacă duminica trecută am învăţat despre recunoştinţă, duminica aceasta învăţăm despre insistenţa în rugăciune. Îl ascultăm pe Bartimeu cum strigă în repetate rânduri:" Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!" (Luca 18, 39) Şi întradevăr, Iisus a avut milă de el şi i-a redat vederea.
Observăm că Bartimeu era orb doar trupeşte. Ochii lui sufleteşti erau larg deschişi pentru că întrebând mulţimile ce treceu pe lângă el ce se intâmplă, iar acestea răspunzându-i că trece pe acolo Iisus Nazarineanul, el Îl recunoaşte pe Iisus ca fiind Mesia cel mult aşteptat, şi vindecându-se Îi urmează, slăvind pe Dumnezeu.
Iată aşadar cum trebuie să arate rugăciunea. Ea trebuie să cuprindă RECUNOŞTINŢĂ şi să fie făcută cu INSISTENŢĂ. Rugăciunea este de laudă, de cerere, de mulţumire. Toate acestea: recunoştinţa, lauda, cererea, mulţumirea le întâlnim în cea mai desăvârşită rugăciune: SFÂNTA LITURGHIE.
Nu-i putem fi recunoscători lui Dumnezeu decât în Sfânta Biserică, participând cu insistenţă la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cât mai des cu Cinstitul Trup şi cu Scump Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
Să nu fim orbi! Sau să fim asemeni lui Bartimeu, adică să fim în stare să Îl recunoaştem pe Hristos şi să-L urmăm dând slavă lui Dumnezeu. AMIN!

luni, 3 ianuarie 2011

Ganduri I

Mă gândesc la două cuvinte: IUBIREA ŞI MINCIUNA.
Despre iubire găsim scris în Sfânta Scriptură următoarele:
- "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16).
- "Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8).
Despre minciună găsim următoarele:
- " Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii" (Ioan 8,44).
- "Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul" (Psalmi).
Iubirea izvorăşte bunătate, sfinţi;
Minciuna izvorăşte răutate, crime;
Fiţi iubitori şi ocoliţi minciuna!
Nu vă faceţi fii ai diavolului prin minciună!
Iubirea e singura virtute care merge şi ne însoţeşte pretutindeni, şi în lumea aceasta şi "dincolo".