Duminica a 32 a dupa Rusalii

Am ascultat întâmplări care au schimbat viaţa unui vameş, pe nume Zaheu, despre care Tradiţia Bisericii ne spune că a ajuns Episcop al Cezareii.
Vameşii erau dispreţuiţi de iudei pentru că erau în slujba asupritorilor romani, strângând taxele.
Zaheu doreşte să-şi schimbe viaţa prin cunoaşterea Celui despre care auzise lucruri minunate.
Îşi dă seama că mulţimea este un obstacol pentru el care era mic de statură şi hotărăşte să se desprindă de mulţime şi să se urce într-un dud ce era în apropierea drumului pe unde urma să treacă Iisus.
Ce învăţăm de la Zaheu?
Pentru a-L vedea pe Hristos, înţelegem că trebuie să ne desprindem de grijile lumii şi să urcăm mai sus de nivelul duhovnicesc unde ne aflăm.
Slavă lui Dumnezeu că în iubirea Sa faţă de noi ne-a sădit mulţi pomi în care să dorim a ne urca: pomul rugăciunii, al faptelor bune, al pocăinţei. TOŢI ACEŞTI POMI CRESC ÎN SFÂNTA BISERICĂ, ADICĂ AICI UNDE ÎL ÎNTÂLNIM PE HRISTOS ÎN CHIP REAL, ÎN SFINTELE TAINE ŞI ÎNTR-UN CHIP CU TOTUL DEOSEBIT ÎN EUHARISTIE, ATUNCI CÂND NE ÎMPĂRTĂŞIM.
Pentru că astăzi prăznuim pe cei trei sfinţi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur doresc să vă înfăţişez câteva cuvinte ale acestora despre împărtăşirea cu Cinstitul Trup şi Scumpul Sânge al Mântuitorului Hristos.
Tot ce clădim prin post, rugăciune, fapte bune, mers la biserică, se spulberă dacă nu încununăm ostenelile noastre cu împărtăşirea, căci vine diavolul şi strică totul.
Ascultaţi ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur într-o rugăciune, cea de a doua din Canonul Sfintei Împărtăşanii: „Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva, prea multă vreme rămânând departe de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător.” Tocmai de aceea şi Sfântul Nicodim Aghioritul spune că „toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des”.
Cât de des, veţi întreba?
Ascultaţi ce spune Sfântul Vasile cel Mare într-o scrisoare către Chesarie: „Căci este bine şi folositor a se împărtăşi în fiecare zi, căci Însuşi Iisus zice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică” ( Ioan 6,54). Dar noi ne împărtăşim numai de patru ori pe săptămână: Duminica, Miercurea, Vinerea şi Sâmbăta şi în zilele când se face pomenirea vreunui Sfânt”.
Mulţi zic şi vor mai zice, poate că şi frăţiile voastre spun aşa: „Da, e bine să te împărtăşeşti des, dar atunci erau alte vremuri, alţi oameni, dar nici atunci cum nici acum, oamenii nu au avut şi nu au VREDNICIA necesară spre a se apropia de Hristos. Noi trebuie doar să avem îndrăzneala femeii cu scurgere de sânge care s-a atins de poala hainei lui Hristos şi s-a tămăduit, trebuie să avem hotărârea vameşului Zaheu, care s-a detaşat de mulţime şi s-a urcat în dud.
Ce spunem în rugăciunea de dinainte de a ne împărtăşi, rugăciunea „CRED DOAMNE”? „Şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.
Reţineţi! Nu ne facem singuri vrednici. Vrednicia I-o cerem lui Dumnezeu şi El ne învredniceşte. Ne împărtăşim spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.
Postiţi, rugaţi-vă, faceţi fapte bune, mergeţi la Biserică, arvuniţi-vă viaţa veşnică împărtăşindu-vă cât mai des „ Că nu ştiţi nici ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul Omului”.
Nu trebuie să aşteptăm precum Zaheu, ca Hristos să treacă prin dreptul nostru, pentru că Hristos astăzi şi ori de câte ori se săvârşeşte Sfânta Liturghie, este prezent şi vă aşteaptă să vă apropiaţi „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste” pentru a vă împărtăşi.
Amin!