Rugaciunea este mijlocul nostru de comunicare cu Dumnezeu, este modul în care îi spunem lui Dumnezeu toate gandurile, nevoile şi necazurile, modul prin care Îl lăudam şi slăvim, prin care Îi cerem îndeplinirea dorinţelor noastre, tămăduirea bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti.
Cu o duminică în urmă cu toţii am ascultat Evanghelia care ne relatează vindecarea celor zece leproşi; duminica aceasta am fost uimiţi cum Hristos l-a vindecat pe orbul Bartimeu.
Minunile săvârşite de Hristos nu sunt doar minuni. Sunt pilde, sunt exemple de viaţă, alcătuiesc un cod creştinului.
Dacă duminica trecută am învăţat despre recunoştinţă, duminica aceasta învăţăm despre insistenţa în rugăciune. Îl ascultăm pe Bartimeu cum strigă în repetate rânduri:" Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!" (Luca 18, 39) Şi întradevăr, Iisus a avut milă de el şi i-a redat vederea.
Observăm că Bartimeu era orb doar trupeşte. Ochii lui sufleteşti erau larg deschişi pentru că întrebând mulţimile ce treceu pe lângă el ce se intâmplă, iar acestea răspunzându-i că trece pe acolo Iisus Nazarineanul, el Îl recunoaşte pe Iisus ca fiind Mesia cel mult aşteptat, şi vindecându-se Îi urmează, slăvind pe Dumnezeu.
Iată aşadar cum trebuie să arate rugăciunea. Ea trebuie să cuprindă RECUNOŞTINŢĂ şi să fie făcută cu INSISTENŢĂ. Rugăciunea este de laudă, de cerere, de mulţumire. Toate acestea: recunoştinţa, lauda, cererea, mulţumirea le întâlnim în cea mai desăvârşită rugăciune: SFÂNTA LITURGHIE.
Nu-i putem fi recunoscători lui Dumnezeu decât în Sfânta Biserică, participând cu insistenţă la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cât mai des cu Cinstitul Trup şi cu Scump Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
Să nu fim orbi! Sau să fim asemeni lui Bartimeu, adică să fim în stare să Îl recunoaştem pe Hristos şi să-L urmăm dând slavă lui Dumnezeu. AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu