Prozelitism Ecumenist!

Pe site-ul Arhidiocezei Bucureşti la adresa: http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=12341%3Aliturghie-cu-requiem-pentru-sergiu nicolaescu&catid=161%3Aanunuri&Itemid=438  , care din păcate nu mai este online, puteam citi că Biserica Romano Catolică a săvârşit o slujbă pentru pomenirea regizorului Sergiu Nicolaescu la Caedrala Sfântul Iosif din capitală.

"Ce bine, ce frumos că s-a găndit cineva să se roage pentru marele regizor!" au fost cuvinte pe buzele multora.

De pe site-ul agenţiei de ştiri Basilica citim următoarele „Referitor la anunţul postat pe site-ul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti despre organizarea unei slujbe religioase la catedrala Sfântul Iosif pentru pomenirea regizorului Sergiu Nicolaescu facem următoarele precizări:

În tradiţia romano-catolică, incinerarea a fost interzisă şi sancţionată cu excomunicarea vreme de secole până în anul 1963, când papa Paul al VI-lea, sub presiunea secularismului contemporan, a cedat şi a acceptat slujbă funebră pentru credincioşii catolici care urmau să fie incineraţi. Prin urmare, este explicabil faptul că unii credincioşi romano-catolici au cerut Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti să facă o slujbă de pomenire pentru sufletul regizorului Sergiu Nicolaescu. 

În schimb, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă tradiţiei sale bimilenare de neacceptare a practicii necreştine a incinerării. 

Trebuie precizat că în hotărârile Sfântului Sinod referitoare la incinerare se face distincţie între slujba ortodoxă de înmormântare care nu se oficiază celor care au optat pentru incinerare şi pomenirea, în anumite condiţii, a sufletului omului care a decedat şi a fost incinerat din motive independente de voinţa sa. Această distincţie nu se face în Biserica Romano-Catolică. 

Prin urmare, Patriarhia Română nu doreşte să se angajeze într-o polemică inutilă cu Biserica Romano-Catolică pe această temă, mai ales în această Săptămână de rugăciune pentru Unitatea creştină”

Iar Gândul scrie: „Situaţie unică în România: cazul Sergiu Nicolaescu aprinde un conflict mocnit între cele două biserici, BOR, forţată să reacţioneze”.

PROZELITISM ECUMENIST, menit să înduioşeze inimile creştinilor care sunt creştini doar cu numele, gata oricând să sară la gâtul Bisericii căreia zic ei că îi aparţin dacă aceasta nu este aşa cum doresc ei să fie. Adică biserica lor sa fie ca ei: ignorantă, iubitoare de compromis, desfrânată etc...

Sergiu Nicolaescu s-a autoexcom din biserica din care făcea parte prin nerespectarea „regulilor de bună convieţuire” care îi ţine pe credincioşi strâns uniţi în aceeaşi biserică.

Dar cum Ecumenismul învăţă că BOR şi RC sunt două faţete ale aceleaşi monede, Biserica papistaşă s-a gândit să oficieze o slujbă de pomenire pentru regizorul incinerat. Nimic mai fals si fără de folos!

În primul rând nu există două sau mai multe biserici, pentru că Biserica este UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ şi APOSTOLEASCĂ, aşa cum ne învaţă Crezul, deci.....

În al doilea rând „biserica” RC nu este crestină ci papistaşă pentru că Papa este VICARUL lui Hristos pe pământ, locţiitorul Lui, deci slujba oficiată, ce rost si folos are, pe lăngă cine a mijlocit alinarea sufletului răposatului? Pe lângă Hristos ori pe lângă Papă?

Iată aşadar PROZELITISMUL! O „biserică” aşa zis creştină prin acţiuni de falsă religiozitate gen slujba de pomenire a regizorului, încearcă să atragă în ograda ei creştini fie ei chiar nepracticanţi, nemântuindu-se nici ei dar nici pe alţii nelăsându-i să se mântuiască – după cuvântul Mântuitorului.