MEMORIILE UNUI ISIHAST - Părintele Ghelasie de la Frăsinei

Despre trup şi suflet

„După căderea din Rai, Creaţia îşi umbreşte Sufletul-Persoana şi se concretizează tot mai mult ca Trup-Corp, ca Individualităţi, de unde confuziile că noi suntem neapărat Fiinţe Fizico-Biologice. ....Realitatea de bază este Sufletul. Noi trebuie să ne Redescoperim Sufletul. Corpul este doar Semnul, este Umbra, este Realitatea de prelungire, ca Energie în veşnică relativitate, ca Ecou al Mişcărilor de Suflet ce sunt în fond Trăirea de Sine. Corpul a uitat Limbajul Sufletului. Trebuie rememorat Limbajul de Suflet, schimbat cu Limbile tot mai deformate ale Căderii. Cu Dumnezeu nu putem Vorbi cu adevărat decât cu Sufletul. Doar dacă Sufletul Vorbeşte în Cuvinte Cereşti şi Mintea Corpului nostru va repeta ca un Ecou aceleaşi Modele. Corpul este ca o maşinărie, pe baza Informaţiilor de Suflet. După Cădere, Corpul refuză Sufletul şi cu Memoriile de Suflet, se crede un timp el însuşi ca Realitate în Sine, dar Energiile îi scad şi dintr-o dată se întrerupe Cevaşi corpul devine Inert... şi-a terminat prelungirea. Mistica vrea să găsească Legătura cu Sufletul, până nu se termină Energia. Sufletul este adevăratul Izvor de Energie. Dacă se ia câte oleacă de Energie din jur, aceasta nu e suficientă. ..... Dar Sufletul nu se dezvăluie decât la Chemări şi Cuvinte Tainice. Trebuie învăţat Limbajul Sufletului. Trebuie trezită Memoria de Suflet, ca apoi Mintea de Corp să le poată repeta. Adevărata Memorie nu este în Mintea Corpului. Corpul este şi el o Memorie proprie de Corp, dar aceasta nu este Memoria Fiinţei întregi. Corpul îşi schimbă şi îşi preface mereu Memoriile. Sufletul are Memorii Permanenţe, acele Modele-Arhetipale care sunt aceleaşi chiar dacă se transpun în mişcări diferite”.