La noi creştinii, primăvara miroase a post. Când te trezeşti dimineaţa, îţi faci rugăciunea, deschizi larg fereastra legii strămoşeşti şi îţi umpli plămânii de mireasma postului.
Cândva, moşii noştri aveau un întreg ritual înainte de începerea postului. Aveau vase speciale doar pentru post, pe care le coborau la vremea cuvenita din pod sau vasele folosite în perioada de dulce, le spălau bine, aproape ritualic. În vasele astfel pregătite se coceau cartofi, se năduşeau sărmăluţele de post, se revolta fasolea, prunele afumate îndulceau atmosfera.
Cândva, moşii noştri aveau un întreg ritual înainte de începerea postului. Aveau vase speciale doar pentru post, pe care le coborau la vremea cuvenita din pod sau vasele folosite în perioada de dulce, le spălau bine, aproape ritualic. În vasele astfel pregătite se coceau cartofi, se năduşeau sărmăluţele de post, se revolta fasolea, prunele afumate îndulceau atmosfera.
Astăzi ….. e alfel.
Postul este înfrânarea de la toate poftele, atât ale sufletului cât şi ale trupului. Postul nu trebuie rezumat doar la a nu mânca ceva „de dulce”. Postul este o tăiere a voinţei, este o extirpare a dorinţei de a face, de a zice, de a lucra ceva din ceea ce în mod normal nu este rău în perioadele de ne postire. Îmi vine în minte un verset spus nouă de Sfântul Apostol Petru: „Fiţi treji, privegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită” (I Petru V, 8).
Astăzi diavolul ne îndeamnă să postim.
Astăzi… postim, nu mâncăm şniţele de porc, nici cârnaţi, nici caşcaval, nici prăjituri şi nici nu poftim la ele, pentru că avem şniţele de soia, cârnaţi şi caşcaval de soia, avem prăjituri de post. Postim cu adevărat consumând produse de post? Poate că da, sau poate că nu. Eu cred că nu facem altceva decât să ne amăgim pofta în loc să o înfrângem. Mâncăm cârnaţi, caşcaval, lapte, şniţele de post şi credem că facem voia lui Dumnezeu. Ha, ha, chinezii au inventat chiar si ouă de post.
Ne mai întrebăm de ce după terminarea postului, în loc să fim mai buni, aşa cum ne-am chinuit în post să fim, suntem la fel de răi şi insensibili. Nu se vede nici o schimbare în viaţa noastră. A trecut postul, ne întoarcem la viaţa noastră plină de răutăţi, ură faţa de aproapele şi îndepărtare de Dumnezeu. Îl uităm pe Hristos cel mort şi Înviat.
DE CE?
Pentru că nu am luptat cu vitejie cu poftele noastre, ci doar le-am amorţit. În loc să purtăm un război dur cu neputinţele şi păcatele noastre, am căutat să ducem un război diplomatic, stând la masa tratativelor cu „produse de post”.
Dumnezeu să mă ierte pentru gândurile mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu