vineri, 27 septembrie 2013

STATUL ROMÂN NE "IUBESTE" COPIII

Am citit de curând o știre care mă îngrijorează, și anume că "Fetitele cu varsta intre 11 si 14 ani trebuie sa se prezinte urgent la ginecolog" pentru că, spun ei " Programul privind vaccinarea gratuita anti HPV a fetitelor a fost sistat de Ministerul Sanatatii • Parintii care au fetite cu varsta intre 11 si 14 ani trebuie sa se prezinte imediat la medic • Deocamdata, Ministerul Sanatatii nu a transmis toate detaliile Directiei de Sanatate Publica • Medicii sunt obligati sa transmita la DSP lista cu parintii care s-au prezentat la cabinet" (http://www.bzi.ro/fetitele-cu-varsta-intre-11-si-14-ani-trebuie-sa-se-prezinte-urgent-la-ginecolog-vezi-motivul-392023 )

Așa, și? De ce TREBUIE și de ce IMEDIAT? E atât de urgent? Stă virusul Papiloma uman si amenință "ha, ha, va atac Fetițele între 11 si 14 ani"?

Oare cei din Ministerul sănătății nu știu cum se transmite acest virus? Prin activitate sexuală cu mai mulți parteneri, adică prin desfrânare. Aceștia insinuează cumva ca Fetițele romanilor cu vârsta între 11 si 14 ani sunt desfranate, sau cumva intuiesc ca vor ajunge și vor sa le pregătească pentru o viață sexuală "sănătoasă"?

Iată ce aflăm scris pe site-ul http://www.sfatulmedicului.ro/index.php?action=HealthCenterPrezentare&module=Mobile&qsa=viewArticle&id=1013#Mod_de_transmitere : "Pentru a reduce riscul de transmitere si contaminare cu virusul HPV se recomanda:
- reducerea numarului de parteneri sexuali
- evitarea partenerilor sexuali care au avut un numar mare de parteneri sexuali
- utilizarea prezervativului (prezervativul asigura protectie impotriva majoritatii bolilor cu transmitere sexuala; insa nu poate asigura o protectie 100% impotriva HPV, deoarece nu impiedica in totalitate contactul cu pielea la nivel genital)
- evitarea contactului sexual cu parteneri care prezinta condiloame vizibile la nivel genital
- efectuarea regulata a testului Papanicolau, in cazul femeilor si incurajarea sotiilor sau prietenelor in acest sens, in cazul barbatilor ( si in ultimul rând)
- vaccinarea impotriva HPV, recomandata femeilor inainte de inceperea vietii sexuale.
CÂTĂ GRIJĂ ARE STATUL! NE PREGĂTEȘTE FETELE PENTRU ÎNCEPEREA VIEȚII SEXUALE, ȘI ÎNCĂ CU MULTI PARTENERI.
Nu pot sa mai spun decât: RUȘINE CELOR CARE DORESC SA FACĂ AFACERI NECINSTITE!
RUȘINE  STATULUI PENTRU CA ÎN LOC SA OCROTEASCĂ FAMILIA , EL O AJUTĂ SĂ SE DESTRAME PRIN CULTIVAREA ȘI ÎNCURAJAREA DESFRÂNĂRII!

sâmbătă, 3 august 2013

Despre deasa Împărtășire

  1. Întâlnire între arhimandritul Simeon de la Maldon
  2. şi părintele Teofil de la Sâmbăta de Sus
  3. Arhimandritul Simeon: Cum este privită Sfânta Împărtăşanie în România? În Europa Occidentală tendinţa este să ne împartăşim des.
  4. Părintele Teofil: În România, Biserica ortodoxă a păstrat tradiţia care recomandă împărtăşania mai ales în timpul Postului Mare şi de Paşte. Alţi credincioşi se împărtăşesc şi în celelalte posturi. Altădată, pentru a primi Împărtăşania, credincioşii trebuiau întotdeauna să se spovedească. Acum există alte tendinţe, ca aceea, de exemplu, de a te împărtăşi şi în alte momente ale anului, în afara perioadei de post.
  5. Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte acest lucru. Acum sunt însă credincioşi care vor să se împărtăşească la fiecare Liturghie, adică în toate duminicile şi zilele de sărbătoare. Biserica nu dă reţete precise legate de acest lucru; aceasta ţine mult de concepţia preotului, a duhovnicului.
  6. În anumite regiuni ale ţării noastre, tradiţia este strict respectată, de exemplu în Moldova, unde se spune că trebuie să treacă o perioadă de patruzeci de zile înainte de a te împărtăşi din nou. Însă, la fiecare Liturghie suntem chemaţi la împărtăşanie, aşa cum exprimă cuvintele preotului:
  7. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă.
  8. La noi nu e ca în Grecia sau în Occident unde credincioşii se împărtăşesc fără pregătire, doar citind canonul Sfintei Împărtăşanii.
  9. În ce mă priveşte, îi sfătuiesc pe credincioşi să se împărtăşească cât mai des posibil şi, mai ales, să se spovedească cât mai des posibil. Vă dau exemplul unui credincios care a venit să se spovedească la mine în timpul Postului Mare şi pe care l-am îndrumat să se spovedească în fiecare post; această persoană a revenit în anul următor şi l-am întrebat: „Când te-ai spovedit ultima oară ?” El mi-a răspuns: “În Postul Mare de anul trecut.” – „La cine te-ai spovedit ?” Răspuns: „La dumneavoastră”. Or, eu ştiam foarte bine că-i spusesem să se spovedească în fiecare post. În anul următor, acelaşi credincios reveni să se spovedească la mine. I-am spus: „Ştii că te sfătuisem să mergi să te spovedeşti în fiecare post.” „Da, ştiu.” „De ce nu te-ai dus ?” Credinciosul îmi răspunse că nu a avut motive. În această situaţie specială, dacă acest credincios duce o viaţă ordonată, dacă merge la biserică regulat, dacă ţine post, dacă se roagă dimineaţa, seara şi înaintea fiecărei mese, dacă nu are relaţii intime cu cineva, îi dau binecuvântare pentru a se împărtăşi cu condiţia ca pe viitor să meargă să se spovedească în fiecare post. Dacă anul următor nu va fi urmat sfaturile mele, mai bine să nu mai vină să mă vadă.
  10. Cât priveşte regulile pentru împărtăşanie, acestea prevăd cel puţin trei zile de post. Nu putem cere acest lucru persoanelor care se împărtăşesc des, pentru că ar însemna ca aceştia să postească tot timpul. Ori, dacă un preot vrea să se împărtăşească fără să fi postit trei zile, acelaşi lucru ar putea să-l facă şi credincioşii. Dacă postesc luni, miercuri şi vineri, asta înseamnă trei zile de post, dar postul de luni nu e obligatoriu. Practicarea deasă a împărtăşaniei nu este încă foarte răspândită. Există preoţi care recomandă împărtăşania la fiecare patruzeci de zile. Alţi preoţi permit credincioşilor să se împărtăşească atât de des cât vor, mai ales celor care duc o viaţă conformă vieţii creştine. Sunt de părere că trebuie să ne împărtăşim des, accept şi ca unii credincioşi să se împărtăşească fără a se spovedi, pentru că sunt persoane care nu au nimic de spus la spovedanie şi, în plus, împărtăşania are puterea de a ierta păcatele; ea este dată spre iertarea păcatelor şi spre viaţa veşnică.
  11. Sfântul Apostol Pavel spune că omul trebuie să se pună sub semnul întrebării, să se concentreze asupra lui însuşi pentru că ne apropiem de Împărtăşanie doar cu vrednicie. Cel care nu e vrednic, bea şi mănâncă propria osândire. De aceea apostolul Pavel spune: „Mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi şi mor.” E important să primim Împărtăşania cu dreaptă măsură, şi nu să o folosim ca pe ceva obişnuit. Nu doresc să se creeze o modă din acest lucru.