Astăzi, joi 2 februarie 2012 am ajuns la biserică. Ninge frumos, e ger, e iarnă adevărata. Deşi este praznicul Întâmpinării Domnului simt de parcă ar fi Crăciunul.
Îmi vine în minte o glumiţă:
Era în preajma Crăciunului şi doi copii, unul pesimist şi altul optimist, vorbeau despre ce cadouri le va aduce Moşul. Cel pesimist spune că lui Moşul nu o să-i aducă nimic şi dacă o să-i aducă o să fie ceva urât, ceva care îl v-a întrista. Cel optimist era plin de veselie si spunea că Moşul îî va aduce tot ce îşi doreşte, bicicletă, ceas, dulciuri şi multe jucării.
Trece noaptea în care Moşul trebuia să aducă visatele cadouri. Copilul pesimist a primit multe dulciuri, bicicletă, multe jucării iar copilul optimist nu a găsit nici un cadou ci doar o balegă de la ren.
Copilul pesimist spune: Moşul mi-a adus dulciuri care sunt prea dulci... bicicletă prea roşie şi e nouă.... nişte jucării care nu prea îmi plac.
Copilul optimist foarte bucuros şi fericit zice: eu cred că am primit un cal, problema e că nu îl găsesc dar încă îl caut.
Cam aşa suntem şi noi. Unii pesimişti şi nemultumiţi, alţii optimişti şi bucuroşi.
Ne plângeam că ce iarnă e asta fără zăpadă, fără un pic de ger care să omoare microbii... Acum când Dumnezeu ne-a dat zăpadă şi ger iar nu e bine. Zăpada e prea multă, gerul prea aspru. Microbii mor, dar dobândim răceli.
Eu cred că aşa e bine. Totul e cu voia lui Dumnezeu, chiar dacă spun unii că omul ar avea puterea, ştiinţa, tehnologia de a influenţa norii să plouă sau să ningă, de a pornii vânturile.
Astăzi prăznuim ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI.
Sfânta Fecioară Maria împreună cu bătrănul Iosif vin la templu la împlinirea a 40 de zile de la Naşterea lui Iisus pentru a aduce jertfă o pereche de turturele sau una de porumbei aşa cum era prevăzut în Legea lui Moise. Sunt întâmpinaţi la Templu de bătrânul Simeon care primindu-L în braţe pe Hristos rosteşte: "Acum libereaza pe robul Tau, Stapane, in pace, dupa cuvantul Tau, caci vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel"Ştiut este că Din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraica in limba greaca, de catre 70 de intelepti din Israel. Intre acestia s-a numarat si Simeon. Cand a ajuns la cuvintele profetului Isaia: „Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, s-a indoit, gandind ca nu este cu putinta ca o fecioara sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa stearga aceste cuvinte. Dar ingerul Domnului l-a oprit si i-a zis: „Nu fi necredincios nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul“. Dand crezare cuvintelor ingeresti, Simeon a asteptat venirea lui Hristos in lume. La 40 de zile dupa nastere, Pruncul Iisus a fost adus la templu din Ierusalim de Fecioara Maria si Dreptul Iosif, dupa obiceiul Legii vechi. Atunci Sfantul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, a luat in maini pe Domnul si a zis: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta“. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Traditia spune ca Simeon a murit la varsta de 360 de ani.
Sfânta Fecioară Maria împreună cu bătrănul Iosif vin la templu la împlinirea a 40 de zile de la Naşterea lui Iisus pentru a aduce jertfă o pereche de turturele sau una de porumbei aşa cum era prevăzut în Legea lui Moise. Sunt întâmpinaţi la Templu de bătrânul Simeon care primindu-L în braţe pe Hristos rosteşte: "Acum libereaza pe robul Tau, Stapane, in pace, dupa cuvantul Tau, caci vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel"Ştiut este că Din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraica in limba greaca, de catre 70 de intelepti din Israel. Intre acestia s-a numarat si Simeon. Cand a ajuns la cuvintele profetului Isaia: „Iata fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, s-a indoit, gandind ca nu este cu putinta ca o fecioara sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa stearga aceste cuvinte. Dar ingerul Domnului l-a oprit si i-a zis: „Nu fi necredincios nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul“. Dand crezare cuvintelor ingeresti, Simeon a asteptat venirea lui Hristos in lume. La 40 de zile dupa nastere, Pruncul Iisus a fost adus la templu din Ierusalim de Fecioara Maria si Dreptul Iosif, dupa obiceiul Legii vechi. Atunci Sfantul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, a luat in maini pe Domnul si a zis: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta“. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Traditia spune ca Simeon a murit la varsta de 360 de ani.
Intampinarea Domnului numita in popor si Stretenia (dupa numele vechi slavon) este sarbatoarea anuala a zilei in care Sfanta Fecioara Maria, conformandu-se legii (Lev. 12, 8), s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa Nasterea Domnului, pentru curatirea ei, cand dumnezeiescul Prunc a fost intampinat si tinut in brate de batranul si Dreptul Simeon (Luca 2, 22 s.u.). Ea se serbeaza deci la 40 de zile dupa Nastere, adica la 2 februarie. La ortodocsi, accentul sarbatorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc si de aceea e numita Intampinarea Domnului (de catre Simeon), fiind trecuta intre sarbatorile Mantuitorului, pe cand la catolici, pe primul plan sta persoana Preacuratei Fecioare, care a venit la templu pentru curatirea ei, dupa lege. De aceea, la ei sarbatoarea se numeste Curatirea Sfintei Marii (Festum Purificationis Beatae Mariae Virginis) si e trecuta intre sarbatorile Maicii Domnului.
Vechimea acestei sarbatori nu e asa de mare ca a celorlalte praznice imparatesti. Nu o gasim intre sarbatorile enumerate in Constitutiile Apostolice si in Testamentum Domini. Prima mentiune documentara despre existenta acestei sarbatori este cea din memorialul de calatorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea, la Ierusalim, in anii 382-384 si o numeste Quadragesimae de Epiphania. Intrucat pe atunci la Ierusalim Nasterea Domnului se serba inca la 6 ianuarie, odata cu Epifania, Intampinarea era sarbatorita la 40 de zile dupa Epifanie, adica la 14 februarie. Se atribuie, de asemenea, Sfantului Chiril al Ierusalimului (+386) un panegiric la aceasta sarbatoare, scris, probabil, in ultimii ani ai vietii sale.
Marturiile despre existenta sarbatorii se inmultesc spre sfarsitul secolului V. Pe la inceputul sec. VI, Sever al Antiohiei (512-518) pretindea ca sarbatoarea Intampinarii ar fi fost de curand introdusa la Ierusalim si ca era necunoscuta la Antiohia. Dar, intre timp, s-a descoperit o omilie inedita a Sf. Ioan Gura de Aur, la Antiohia (deci, intre 386-398), la sarbatoarea "Curatirii Mariei", omilie care s-a dovedit autentica.
La Roma, ea a fost introdusa de papa Gelasiu la anul 494, pentru a inlocui stravechea sarbatoare pagana a Lupercaliilor, de la inceputul lui februarie, cand aveau loc lustratiuni si procesiuni in jurul orasului, cu faclii aprinse, in onoarea zeului Pan, supranumit si Lupercus, adica ucigatorul lupilor sau ocrotitorul turmelor impotriva lupilor; era totdata si sarbatoarea fecunditatii si a lui Februus, alt nume dat de romani zeului Saturn. Se inlocuiau astfel conceptia si practica lustratiunilor pagane cu aceea a curatirii Sfintei Fecioare (Purificatio Beatae Mariae Virginis, sau Praesentatio Domini), pastrandu-se si facliile traditionale. De aceea, in Apus, aceasta sarbatoare se mai numeste si Sarbatoarea luminilor.
La Antiohia, dupa marturia istoricului Cedren, sarbatoarea Intampinarii s-ar fi introdus in penultimul an al domniei imparatului Justin 1 (526), iar generalizarea ei in Rasarit s-a facut in cursul secolului VI, incepand din anul 534, cand imparatul Justinian a schimbat data sarbatorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua data a sarbatorii Nasterii Domnului). Dupa unele izvoare, acesta ar fi decretat pentru prima oara sarbatorirea, cu multa solemnitate, a Intampinarii Domnului in ziua de 2 februarie, pentru a scapa Constantinopolul si imprejurimile de calamitatea unei epidemii si a cutremurelor care bantuiau de mai multi ani prin acele parti.
Dintre crestinii rasariteni, numai armenii sarbatoresc pana astazi Intampinarea Domnului tot la vechea data, adica la 14 februarie. Avand o baza biblica, sarbatoarea Intampinarii e respectata si la protestanti, indeosebi la evanghelici (luterani).
A doua zi dupa sarbatoarea Intampinarii Domnului (3 febr.), Biserica Ortodoxa cinsteste amintirea Dreptului Simeon batranul si a Sfintei Proorocite Ana, cele doua personaje biblice principale, care au luat parte la evenimentul istoric comemorat prin marele praznic al Intampinarii (vezi Luca 2,25-38).
Ene Braniste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu